Duminica iertării – Importanța iertării noastre și a aproapelui nostru
„Întrucât fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu Cel Milostiv îndreptat spre umanitate, există o legătură sfântă între Dumnezeu şi fiecare om. Modul şi măsura în care omul arată iubire faţă de semenii săi contribuie mult la construirea, cultivarea şi aprofundarea relaţiei lui de comuniune cu Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului şi iubitorul de oameni.” Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Noi postim pentru pregătirea noastră de Înviere cu Hristos
În Duminica lăsatului de sec pentru Postul Mare, la parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, Liturghia a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, Răspunsurile liturgice au fost date de membri corului parohiei săvineștene.
Omilia ce a urmat citirii pericopei evanghelice a fost rostită de părintele Petru Munteanu. Credincioșii aflați în sfântul lăcaș de cult au avut posibilitatea să afle despre însemnătatea Postului Sfintelor Paști; despre pregătirea duhovnicească din această perioadă din anul bisericesc; despre chemarea de a ierta prin care ne apropiem sufletește de semenii noștri și împlinim porunca Evangheliei.
„Mulțumim Bunului Dumnezeu care ne-a ajutat să ajungem astăzi la Biserică. Suntem astăzi pregătiți, prin glasul Sfintei Evanghelii să intrăm în Postul Mare. Să înțelegem că Postul Mare este, de fapt, o pregătire pentru Sărbătoarea Învierii. Noi postim pentru pregătirea noastră de Înviere cu Hristos. După cum murim cu El și ne îngropăm cu El, înviem cu El, trăim astfel frumusețea Postului Mare. Ca să înțelegem Postul Mare, primim anumite îndrumări, sfaturi despre felul cum trebuie să postim.
Importanța iertării noastre și a aproapelui nostru
Ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi, prin glasul Mântuitorului Iisus Hristos, că dacă noi vom ierta celor de lângă noi greșelile lor, și Tatăl nostru cel din Ceruri ne va ierta nouă greșelile noastre. Și pentru ca să accentueze importanța acestei iertări pe care o operăm asupra noastră și aproapelui nostru, Mântuitorul folosește o frază negativă, zicând: <<Iar dacă voi nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru Cel din Ceruri nu va ierta greșelile voastre>>, se arată la începutul cuvântului de învățătură rostit de părintele Munteanu.
Părintele paroh şi-a continuat omilia duminicală cu un subiect important în contextul perioadei Postului Mare care stă să înceapă, mai ales că duminica de astăzi, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, se mai numește și Duminica Iertării. El a vorbit despre importanţa iertării celor care ne-au greşit:
Duminica iertării
„Duminica aceasta se numește și Duminica Iertării, pentru ca să înțelegem că cea mai importantă condiție pentru intrarea noastră în Postul Mare este iertarea. Iertarea este legată de iubire și noi nu știm să iertăm pentru că noi nu știm să iubim. Când trăim iubirea lui Dumnezeu, trăim și iertarea semenilor. Dar când nu trăim iubirea lui Dumnezeu, nu știm să iertăm pe semenii noștri. Noi trăim această dramă a neputinței sau a neiertării, pentru că de mici am fost condiționați poate, în familie sau la servici sau în viața noastră de zi cu zi, am fost condiționați prin iertare.
Actul iertării a fost socotit un drept pe care îl are tata sau mama, bunicul sau bunica sau frații mai mari. Iertarea pentru mulți este socotită ca fiind un merit, un privilegiu pe care și-l arogă cineva, care iartă sau are dreptul să ierte pe celălalt. Ca să fii iertat, trebuia să îndeplinești anumite condiții. Trebuia să treci prin multe etape. Și această lipsă de iubire manifestată prin diverse condiționări și forme a dus la această tragedie a înțelesului greșit al iertării.
Actul iertării este și un act al vindecării
Iertarea a ajuns ca un drept ce se așază în codul de procedură penală sau civilă. Când omul iartă, ne spune Sfânta Biserică, că își face lui un bine. Când cineva iartă, nu își arogă un drept peste cineva, ci primul cadou și-l face lui însuși. Actul iertării este și un act al vindecării, atât pentru cel care-l oferă cât și pentru cel care-l primește. Doar prin iertare, omul poate să meargă mai departe. Poate să lase trecutul plin de bocete și epuizat prin autocompătimire și să pășească cu iubire spre viitor.
Poate avem și noi în jurul nostru prieteni sau oameni care repetă continuu ce suferințe au, ce probleme au. Le poartă continuu și în discuțiile cu cei din casă și în discuțiile cu cei de la serviciu sau unde sunt. Își plâng neputințele și încercările. Iertarea înseamnă să le lași pe toate, să nu te plângi. Să nu te autocompătimești, să ai încredere în lucrarea providențială a lui Dumnezeu. Iertarea înseamnă să poți să faci un pas înainte, să fii fericit și vindecat.
Iertarea este un cadou pe care omul și-l face lui
Ei bine, când omul hotărăște să facă lucrul acesta, adică să trăiască iubirea lui Dumnezeu și iubirea de Dumnezeu, intră în panică pentru că se întreabă ce-o să mai vorbească cu prietenii, ce-o să mai vorbească cu rudele, dacă nu are niciun necaz sau vreo supărare de povestit… Poate să vorbească despre iubirea lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu manifestată apoi prin stările de frumos, de bine, de pace pe care omul le trăiește când trăiește iertarea.
Iertarea, deci, este un cadou pe care omul și-l face lui. Și poți să înțelegi, dacă ești pe drumul cel bun al iertării, doar dacă ai faptele iertării. Faptele iertării încep cu o rugăciune pentru cel pe care l-ai iertat. O rugăciune pentru cel pe care l-ai iertat, care te-a umilit, care te-a batjocorit, care ți-a spus că n-ai nicio șansă și niciun talent, ești un nimeni și un nimic. Cel care te-a lovit sau poate ai suferit din cauza lui ani la rând și începi să te rogi pentru el…, înseamnă că ești pe drumul cel bun al iertării.
Este foarte greu, deşi nu imposibil, ca firea păcătoasă a omului, înclinată spre răzbunare, să se schimbe atât de mult, încât omul să-l iubească pe cel care îl urăşte şi să dorească binele celui care îi face rău, dar asta înseamnă iubirea față de Dumnezeu.
De ce alegem chinul sau chinuirea?
În continuarea cuvântului său, părintele Munteanu a explicat care sunt cele două categorii de oameni: „Adunăm în noi multe răni și aceste răni provoacă chinuri mari… De ce? De ce alegem chinul sau chinuirea? Există două categorii de oameni, spune Sfânta Biserică și putem să fim foarte sinceri și să vedem în ce categorie suntem. Categoria celor care caută mântuirea sau vindecarea sufletului, că aceasta înseamnă mântuirea, vindecare. Vindecare prin iubirea lui Dumnezeu. Această iubire a lui Dumnezeu, care ne-a dat ziua de astăzi și care ne binecuvântează continuu. Și în această iubire a lui Dumnezeu să trăim pacea și liniștea, frumosul și armonia cu tot ce ne înconjoară.
Categoria celor care caută mântuirea sau categoria celor care caută chinuirea. Chinuiții…, categoria chinuiților. Ca să intrăm în Postul Mare, noi suntem invitați să ieșim din clubul chinuiților. A ieși din clubul chinuiților înseamnă a face un pas mare înainte. Să lași rănile trecutului acoperite de balsamul iubirii lui Dumnezeu, să ai încredere în Providența Divină și să fii fericit. Să faci un pas mare și să respiri iubirea de Dumnezeu. Nu poți intra în Sfântul și Marele Post decât fericit. Aceasta vrea să spună Sfânta Evanghelie de astăzi.
Când omul trăiește iubirea de Dumnezeu, poate să înțeleagă ce înseamnă iertarea
Când intri în Postul Mare, intri într-o îmbrățișare cu Dumnezeu și lași rănile și lași amintirile, le pui la picioarele Sfintei Cruci. Lași rănile și orgoliile și neputințele și trăind iubirea aceasta a lui Dumnezeu, începi să te rogi pentru cei care nu știu ce e rugăciunea. Orice act de agresiune fizică sau emoțională pe care l-ai experimentat din partea cuiva nu a fost posibil decât într-un spațiu lipsit de rugăciune. În această lipsă de iubire și de rugăciune, ți-au făcut ție sau mi-au făcut mie rău, dar fără să știe cei ce au operat aceste agresiuni, și-au îmbolnăvit neamul lor, ce au ei mai de preț…
Când omul trăiește iubirea de Dumnezeu, poate să înțeleagă ce înseamnă iertarea. Să ții minte un lucru: nu poți să ierți decât dacă simți iubirea lui Dumnezeu. Există la noi așa o “tradiție”, când începe Postul Mare se întâlnesc credincioșii la biserică și zic hai, iartă-mă și tu iartă-mă, să mă pot împărtăși, după aceea mai vedem noi… Dar acuma iartă-mă… Dumnezeu să te ierte! Nu aceasta este starea de vindecare.
Noi nu facem trocul ca să ne împărtășim, ci noi facem drumul ca să ne vindecăm trăind Iubirea lui Dumnezeu. Și drumul acesta al vindecării începe cu starea aceasta de iubire a lui Dumnezeu. Să ții minte! Cinci minute de supărare, de neiertare, spun Sfinții Părinți, anulează cinci zile de post. Post aspru, post greu. Cinci minute de supărare. Cinci minute de mânie. Cinci minute de rană a sufletului care îl face pe om să se simtă nefericit și să-și plângă nefericirea la toată lumea.”
Postul înseamnă să trăiești iubirea lui Dumnezeu
În opoziţie cu practica de a posti pentru a fi admiraţi sau compătimiți de oameni, părintele Petru Munteanu a explicat că: „Atunci când postești, să nu te arăți oamenilor că postești, să fii trist, să fii supărat, să mergi ghebos, că postești… Postul nu este un supliciu, postul nu este o pedeapsă, postul este o îndrăgostire. Nu poți să înțelegi postul decât dacă ai fost îndrăgostit. Sau dacă-ți aduci aminte cum era când erai îndrăgostit. Când nu mai aveai poftă de mâncare, când nu mai aveai poftă de nimic, erai cu gândul către o iubire și acea iubire era cu gândul către tine.
Postul înseamnă să trăiești iubirea lui Dumnezeu încât să nu mai ai poftă de mâncare. Când ești cu Dumnezeu și mergi cu el la drum și la cale ești în inima Lui și în iubirea Lui. Postul se simte ca un zbor, un zbor înălțător și luminos în starea aceasta a iubirii care vindecă totul și care ne mântuiește pe noi. Postul înseamnă bucuria aceasta de a ne apropia mai mult de Dumnezeu. Postul înseamnă atenția noastră sporită ca să nu pierdem pacea și liniștea inimii.
Să avem grijă unde este inima noastră
Pacea e milostivă și poți să pierzi pacea inimii când intri în griji și intri în frică și intri în caruselul acesta amețitor care se desfășoară în jurul nostru… Carusel al grijilor mici și mărunte care-ți iau bucuria vieții ca dar de la Dumnezeu. Înțelegem deci, postul ca o declarație de iubire față de Dumnezeu, Creatorul nostru. Ne spune Sfânta Evanghelie mai apoi, prin glasul Mântuitorului, să avem grijă unde este inima noastră. De ce să avem noi grijă unde este inima noastră? Ce, e rău să ai bunuri și e rău să ai proprietăți? Ești mai comod, ești mai bine, ești mai relaxat. Nu este problema proprietății sau a bunurilor, spune Sfânta Evanghelie, ci este problema esenței sau a stării pe care omul o are în relația sufletului său, în inima, în iubirea lui.
Când omul iubește, iubirea lui Dumnezeu lucrează, primește daruri mari și mici dar ele vin ca daruri sau pleacă ca niște retrageri, dar inima omului este tot în Dumnezeu și tot în binecuvântarea lui. Când omul își raportează iubirea lui la bunurile materiale, atunci el poate să-și piardă mințile.”
Să fim conștienți de iubirea lui Dumnezeu
„Iubirea lui Dumnezeu este să fim conștienți că Dumnezeu ne iubește. Să fim conștienți că bătaia de inimă pe care noi astăzi o avem este iubirea lui Dumnezeu. Tot ce avem în jurul nostru este din iubirea lui Dumnezeu și să avem încredere în această iubire a lui Dumnezeu! Să avem încredere în această lucrare proniatoare a lui Dumnezeu în viața noastră. Doar atunci putem să iertăm și prin vindecare devenim fericiți, trecem de la chinuiți la fericiți.
Înainte de a veni comuniștii care au făcut colectivizarea, bolșevicii, care au intrat cu cizmele murdare în bisericile și în sufletul neamului românesc, în fiecare zonă muntoasă, deluroasă, existau pustnici, părinți rugători. Acești pustnici, părinți rugători, care trăiau retrași în sihăstrie, în locuri izolate, în rugăciune pentru noi toți, schimbau totul în bine pe o rază de sute de kilometri. Când un om simte iubirea lui Dumnezeu, el poate să schimbe totul în jurul lui, de la mersul la serviciu, de la mersul la piață, de la vorbit, de la lucrat.
Când omul iubește, nu are frică
Când omul trăiește în iubirea lui Dumnezeu, schimbă neamul întreg. Când au venit atunci comuniștii, bolșevicii, ce au făcut? I-au luat pe toți sfinții, pustnicii și i-au băgat în pușcării. I-au legat acolo și i-au băgat în locul unde nu mai puteau aduce alinare sufletelor întristate și necăjite, care luau drumul spre sihaștrii. Bolșevicii ne-au dat nouă, în loc, frica. Frica, ai grijă ce spui, cum spui, ai grijă unde te duci, ai grijă că o să o pățești dacă nu îți vezi de treabă, dacă nu ești indiferent. Frica nu are nimic de-a face cu iubirea.
Când omul iubește, nu are frică. Când omul îl iubește pe Dumnezeu și simte iubirea lui Dumnezeu, scapă de cea mai mare plagă a vieții sale care este frica. Noi suntem conduși și se dorește ca această lume fără Dumnezeu să fie condusă prin frică, prin spaimă, să tremurăm cu toții sub pătură, să tremurăm când mergem pe stradă, să fim fricoși. Și în această frică să fim conduși spre iad pentru că omul care nu trăiește iubirea lui Dumnezeu nu știe drumul către Rai.
Înțelegem, deci, că condiția intrării în post este condiția înțelegerii iubirii lui Dumnezeu. Această iubire a lui Dumnezeu transformă familia într-o biserică. Această iubire a lui Dumnezeu sfințește viața noastră. Și această iubire a lui Dumnezeu ne descoperă postul. Pentru că auzi ce continuă, înțelegând că iertarea este consecința iubirii sau sentimentului acesta înălțător pe care noi îl trăim când simțim iubirea lui Dumnezeu.”
Să intrăm în Postul Mare luminători și luminoși
La final, părintele Petru Munteanu a mai subliniat faptul că atunci „când luăm iubirea lui Hristos, învățăm să iertăm pe cei de lângă noi și să ne rugăm pentru ei și intrăm în Postul Mare, intrăm luminători și luminoși pentru că sfințim neamul din care ne tragem. Rugăm dar ca Milostivul Dumnezeu, care ne-a adus astăzi la sfânta biserică să ne ajute să ținem Postul Mare. Cinci minute de supărare anulează cinci zile de post. Cinci minute de supărare…, de lipsă de stare a rugăciunii, de automatism și indiferență… Supărare, invidie, bârfă, ceartă, fii atent cum pășești în Postul Mare! Fii atent la drumul tău! Fii atent la starea ta și lasă plângerile și văicărerile și intră în îmbrățișarea iubitoare a lui Hristos. Intră în spațiul Învierii cu neamul tău, casa ta. Hristos-Domnul să ne blagoslovească pe noi, pe toți, Amin!”
Brîndușa Dediu
Citiți și „Duminica Fiului Risipitor, dorința de a cunoaște și dorința de a iubi și de a fi iubit”.