Învierea fiului văduvei din Nain – „Poate să fie cineva singur când Dumnezeu e cu el?” – Viața este un miracol
„Dacă s-ar teme oamenii de Dumnezeu măcar pe jumătate aşa cum se tem de moarte, nu s-ar mai teme de moarte. Domnului i-a fost milă de acea biată mamă. „Nu plânge!” i-a spus. A citit totul în sufletul ei. Era văduvă, era singură. Acum murise şi singurul ei fiu, nu mai avea pe nimeni. Dar Dumnezeu? Poate să fie cineva singur când Dumnezeu e cu el?” Sfântul Nicolae Velimirovici
Mulți credincioși și enoriași ai Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvinești au luat drumul bisericii, de la primele ore ale dimineții de 8 octombrie 2017, pentru a participa la Sf. Liturghie, săvârșită de părintele paroh Petru Munteanu.
Învierea fiului văduvei din Nain
Evanghelia din Duminica a 20-a după Rusalii, în care este relatată una dintre cele trei învieri săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos în timpul activității Sale pământești – învierea fiului văduvei din Nain -, prilejuiește, celor care iubesc și prețuiesc învățăturile din Sfânta Scriptură, numeroase și profunde motive de reflecție asupra vieții și asupra sensului acesteia – acela de a deveni pregătire către viața cea veșnică și fericită.
Această duminică ne pune înainte pericopa din Evanghelia după Luca despre învierea fiului văduvei din Nain de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, un episod biblic în care viaţa şi moartea se întâlnesc şi se întrepătrund una cu cealaltă.
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”
Dând citire fragmentului Evanghelic și meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a reliefat…
„Am luat drumul către biserică, având în sufletul nostru pe toți cei dragi ai noștri. Pentru că așa este în Biserica noastră, să ne purtăm în rugăciune unii pe alții. Suntem aproape singura Biserică rămasă care are acest mod de slujire… Să aibă în suflet credincioşii pe cei plecați dintre ei la Domnul în Împărăția Cerurilor și pe cei rămași acasă. Am luat drumul către Sf. Biserică și intrând în biserică am descoperit și pe alții. Unii străini mie, pe care nu-i cunosc, dar care sunt sigur că au aceleași valori și aceleași credințe… Au poate aceleași răni sau sunt părtași la aceleași bucurii. Și dintr-o dată cel de lângă mine nu mai este un străin… Este un aproape, care împreună cu mine se roagă lui Dumnezeu.
Am ajuns la slujba Sf. Liturghii și suntem împreună rugători către Dumnezeu. Și Dumnezeu a rânduit astăzi o Evanghelie extraordinară, pentru că ce poate fi mai miraculos decât viața. Este o Evanghelie care vorbește despre înviere, învierea unui trup mort, unui trup aflat în descompunere, a unui tânăr. Această înviere este mărturisirea întâlnirii cu Cel care s-a mărturisit pe sine, zicând: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Această Evanghelie mărturisește pe cel care spune și care trăiește în spusa Lui Viața, dând viață celorlalți. Această Evanghelie se leagă de noaptea Învierii, pentru că viața în sine este un miracol.”
O societate care vrea să-l scoată pe Dumnezeu din inimă – Viața este o Lumină din Lumină, iar viața este Dumnezeu
În continuarea omiliei, părintele paroh a subliniat intențiile societății de astăzi, de a ne îndepărta de Bunul Dumnezeu. A atras atenția asupra faptului că viața este un miracol lăsat de Dumnezeu oamenilor.
„Mintea noastră este confuză în zilele noastre pentru că are o loc o ofensivă extraordinară a unei societăți de consum. Aceasta vrea să-l scoată pe Dumnezeu din inima ei. De aceea auzim despre viață ca fiind un proces de laborator, ceea ce este o mare minciună. Ține minte ce îți spun acum, viața este un miracol! Ea este creată de Dumnezeu, iar Dumnezeu creează unicate, ești unic, ai amprentă unică. În codul genetic al fiecăruia este scris o taină a vieții. Și doar în starea de smerenie, de pocăință pe care o trăiește, un om religios poate să vadă dincolo… Adică să îl vadă pe Dumnezeu Creatorul.
Să nu crezi vreodată că cineva poate să creeze viață, pentru că atunci înseamnă că este informat greșit. Viața este o Lumină din Lumină, iar viața este Dumnezeu. Suntem suflete întrupate și viața noastră este darul lui Dumnezeu. Și doar înțelegând acest dar poți trăi viața, pentru că altfel fugi de ea. Cum adică fugi de ea?! Dacă intră spaima morții în tine nu poți trăi viața. Sfinții mergeau la moarte ca la nuntă, pentru că ei au descoperit viața care este Hristos. Și dacă ești în Hristos și în iubirea Lui scapi de frică.
Frica este lipsa iubirii de Dumnezeu, frica este boala și plaga secolului nostru.”
Dumnezeu te-a creat și te iubește, Dumnezeu îți poartă de grijă
Parcă tocmai pentru a întări învățătura Sa, minunea învierii fiului văduvei din Nain ne arată că moartea nu are niciodată ultimul cuvânt. Ea nu este un sfârșit dramatic și dureros al vieții. În credința creștină, ea este actul care inaugurează o nouă viață, cea veșnică.
„Hristos a luat drumul către văduva din Nain pentru că văduva din Nain a trăit o înviere în moartea fiului ei. Hristos Domnul îi caută pe cei care trăiesc învierea. Limbajul nostru cu Hristos este în spațiul Învierii. Limbajul Învierii este limbajul iubirii și al credinței în Dumnezeu, al lăsării în voia lui… A avea încredere că Dumnezeu te-a creat și te iubește, că Dumnezeu îți poartă de grijă… Că Dumnezeu este cu tine și va fi cu tine până la sfârșitul veacului.
Intră în îmbrățișarea luminii lui Dumnezeu și ai să vezi cum îți bate inima, să vezi cum respiri. De ce nu dormi noaptea, de ce ești depresiv și îți plânge sufletul, când Lumina Învierii este atât de aproape de tine?! Este la un pas de rugăciune, la un pas de recunoștință. Merge Mântuitorul către Nain ca să întâlnească pe această văduvă și-L urmează mulțime multă. ”
Să ne îndreptăm pașii sufletului spre Dumnezeu
Probabil, suntem numeroși cei care îl caută pe Dumnezeu doar în momentele de cumpănă ale vieții, știind că El nu ne părăsește niciodată. De aceea, cu recunoștință și iubire să ne îndreptăm pașii sufletului spre Dumnezeu și să îl lăsăm să ne acopere cu bunătatea Lui.
„În momentul în care lași ceea ce crezi că poate fi o bătălie a ta proprie, o realizare și o împlinire a ta și o lași în fața lui Dumnezeu și spui „Doamne nu mai pot, lucrează Tu; Doamne nu mai știu ce este cu mine, nu știu unde să merg, nu știu ce să fac”, în momentul acela are loc o înviere. Pentru că Dumnezeu nu te părăsește. Când îți aduci aminte de El, Dumnezeu nu te lasă. Este cu tine pentru că ești creația Lui, ești iubirea Lui, ești mărturisirea iubirii Lui, s-a mai arătat în cuvântul de învățătură rostit de părintele Munteanu.
Părintele paroh a încheiat omilia, menționând…
„Sfânta Evanghelie de astăzi este cutremurătoare, pentru că ea vorbește despre sufletul întrupat și acest lucru deranjează. Să știi că societatea din convoiul morții poate să accepte o perioadă un dialog despre Dumnezeu, dar nicidecum despre înviere. Societatea este împotriva învierii, pentru că învierea vorbește despre viața veșnică și Dumnezeu. Iar societatea vrea să fii un robot plin de productivitate și de randament pentru scopuri lacome și egoiste. Doar în convoiul vieții înțelegem veșnicia noastră”.
La sfârșitul Sf. Liturghii a dat mult așteptată binecuvântare tuturor credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult, cu îndemnul să ducă și acasă iubirea lui Dumnezeu.
Brîndușa Dediu
Citiți și „Veșmintele iubirii milostive”.