Home / Stiri / Sfântul Împărat Constantin și mama sa Elena – ”Întocmai cu Apostolii”

Sfântul Împărat Constantin și mama sa Elena – ”Întocmai cu Apostolii”

„Aceşti doi Sfinţi Împăraţi Constantin şi mama sa Elena sunt model pentru creştinii de astăzi. Sunt model pentru creştinii care zidesc biserici, mănăstiri, pentru creştinii care cresc în credinţă pe copii şi pe tineri şi pentru toţi creştinii care ajută pe semenii lor aflaţi în nevoie, în necazuri, în lipsuri, care au o milostivire deosebită faţă de orfani, faţă de bolnavi, bătrâni şi de oamenii neajutoraţi.”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Biserica ortodoxă îi serbează la data de 21 mai pe Sfinții Împărați Constantin şi Elena. Sfântul Constantin Cel Mare a iubit Biserica lui Hristos şi a ajutat-o. A construit foarte multe biserici, iar mama sa, Împărăteasa Elena a găsit Sf. Cruce în pământ, la Ierusalim. Interesant este faptul că, Sfântul Constantin a descoperit Crucea ca lumină pe cer şi mama sa Elena a descoperit Crucea lui Hristos, pe care a fost Răstignit, arătând Taina Crucii care leagă cerul şi pământul.

Cu acest prilej, credincioșii parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești au participat la slujba Sfintei Liturghii, oficiate pe părintele paroh Petru Munteanu. După citirea Evangheliei de la Sfântul Evanghelist Luca de către părintele Petru Munteanu, care a rostit un cuvânt de învățătură despre Sfinții sărbătoriți, Constantin și mama sa Elena, modele de viețuire creștină, precum și despre grija pentru mântuirea sufletului.

„Este o sărbătoare deosebit de frumoasă pentru Biserica noastră, pentru că această sărbătoare a făcut posibilă exprimarea în perioada Sfinților întocmai cu Apostolii Împărații Constantin și mama sa Elena mesajului Sfintei Evanghelii. În primele două veacuri, după cum știm cu toții, Biserica a fost Biserica catacombelor, biserică prigonită, Biserica creștină. Credincioșii erau persecutați, erau prinși și omorâți pentru credința în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Se adunau prin catacombe, se adunau împreună, la rugăciune, și săvârșeau această rugăciune în cadrul Sfintei Liturghii. Preoți, diaconii, episcopii cetăților rânduiți de Sfinții Apostoli mărturiseau cu bucurie Sfânta și Slăvita Înviere a Mântuitorului Iisus Hristos.

Ei bine, iată, în perioada Împăratului Constantin, Împăratul Constantin biruitor fiind, în lupta cu Maxențiu, la Pons Milvius, la Podul Vulturului, când văzând Semnul Sfintei Cruci pe cer și cu semnul scris pe ea In sic signo vincit adica „Cu acest semn vei învinge”, așează pe scuturi, pe coifuri, pe veștmintele soldaților semnul Sfintei și de Viață făcătoarei Cruci biruitoare și învinge o armată numeroasă, având această bucurie a biruinței și înțelegând puterea lui Dumnezeu Care l-a miluit, dă un Edict la Mediolan în anul 313 în care Biserica creștină devine Religia Licita din Religia Ilicita.

Religia Licita înseamnă Religie permisă. Pentru ca să întărească cuvântul, dăruiește comunităților creștine din Imperiul său toate clădirile unde avea loc judecata sau tribunalele. Tribunalele au fost date spre folosință creștinilor ca să se adune, să facă Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Basilica, de unde vine numele de Biserică, era loc de judecată sau tribunal unde se adunau cei nedreptățiți la judecată. Biserica primește, iată, ajutor. Împăratul Constantin, împreună cu mama sa Elena caută să așeze și să statornicească această mărturisire de credință, ajutând la întâlnirea episcopilor din întreg imperiul, la Primul Sinod Ecumenic.

Această întâlnire era necesară pentru că, așa cum a permis creștinilor să se adune, mulți cu influențe filozofice ale vremii au spus (având  după părerea lor și după părerea Sfinților Părinți) anumite erezii. Iar Sfântul Împărat Constantin și Mama sa Elena au adunat episcopi, matirii, pe cei care au fost schingiuți, loviți, torturați pentru credința, pe cei care au trăit învățătura Sfinților Apostoli. I-au adunat la Primul Sinod Ecumenic, la Niceea.

Ca să vină 318 episcopi și slujitori a fost nevoie de diligențele imperiale. A fost nevoie de  Poșta imperială care i-a dus în toate părțile Imperiului. A fost nevoie de organizarea acestei întâlniri. Biserica Sfinților Apostoli și Sfântul Împărat Constantin și mama sa Elena asigură și cel de-al doilea Sinod Ecumenic. Ei au ridicat Biserica Sfinților Apostoli în cetatea numită Constantinopol, care este astăzi Istambulul, și au început să așeze Biserica Sfântului Mormânt, unde, prin mila lui Dumnezeu, s-a descoperit Sfânta Cruce, pe care Împărăteasa Elena o arată și o înfățișează poporului drept-credincios. Biserica noastră a statornicit această sărbătoare și-i numește pe aceștia doi ”Întocmai cu Apostolii”. Pentru că ei au mărturisit credința în Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.”

În continuarea omiliei, părintele Petru Munteanu a evidențiat importanța cunoașterii, rostirii și trăirii autentice a Crezului Sfintei noastre Biserici:

„Există o mare diferență între știința sau cunoașterea teologică și trăirea ei. Și de regulă ereziile apar când omul nu trăiește mesajul Bisericii, ci-l gândește mai mult decât îl trăiește. În momentul în care el folosește mintea uitând de duhul rugăciunii, de duhul păcii, de duhul postului, atunci el se răcește, diavolul îl aruncă în ispite și în întuneric. Și iată, se așează coloana vertebrală sau Crezul Bisericii noastre, pe care noi îl mărturisim până astăzi. Că noi, dacă ne-ntreabă cineva, ”Crezi în Dumnezeu?”, noi nu spunem ”Cred” și atât, ci noi spunem Crezul și atuncea rostim Crezul. Credința noastră nu este o credință fără mărturisire, iar mărturisirea stă în Crez. De aceea, iată, de timpuriu Biserica îndeamnă pe credincioși să învețe copiii Crezul Sfintei Biserici. El se rostește la orice Sfântă Liturghie, pentru ca mai apoi să apară slujba sau rugăciunea Prefacerii, când Hristos Cel Înviat vine în Biserică, pentru că noi rostim Crezul. Iar Crezul este Viața noastră. Noi credem orice și oricum, oriunde și oricând, dar noi crezând în mărturisirea dintru început, primim darul Adevărului și viața care este Hristos.

Astăzi prăznuim pe Sfinții Împărați întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena și ne rugăm ca Milostivul Dumnezeu să ne ajute și pe noi să fim mărturisitori ai credinței, nu numai cu vorba ci și cu fapta, și cu adâncirea în cele ale vieții Bisericii. Astăzi se poate întâmpla ca să aducă nașul copilul la Botez și să nu cunoască Crezul. Întrebăm nașii de 40-50 de ani dacă știu Crezul și dau din umeri. Ei, nu poți să aduci un tânăr la botez și să nu cunoști Crezul Bisericii. Crezul Bisericii este cel care definește Taina Botezului. Este bine ca noi să ne alegem nași nu după funcții, ci după cunoașterea Crezului. Noi când suntem în Hristos și-n Biserică, noi avem alte valori și alte principii. Lumea moare și-odată cu ea apare întunericul, pentru că doar în credință și-n rugăciune vei învia iar Viața este Hristos.

De aceea apar multe ispite și rătăciri, pentru că noi nu cunoaștem Crezul sau învățătura Bisericii.

De aceea, iată, și astăzi, devin dintre noi lupi răpitori care spun și ne-nvață să aruncăm sfintele icoane de pe pereți, că dacă le-aruncăm în foc, ei ne bagă direct în Rai, să nu mai postim, să nu mai avem sfinți, să nu mai facem pomenire, ei ne bagă-n Rai! Ei vin cu niște case goale și pustii, cu muzică și cu zdrăngăneli, cu muzică care  place tineretului, cu bătăi din palme și zic: ”Veniți la noi, că la noi este Raiul!” Ei bine, aceste rătăciri n-au nimic de-a face cu învățătura Bisericii, cu Mormântul Domnului și cu Ierusalimul, n-au nimic de-a face cu ce înseamnă duhovnicie sau rugăciune. În biserica noastră bună și străbună, a fi creștin-ortodox înseamnă a cunoaște Crezul sau Învățătura Bisericii și a nu te lepăda de ceea ce poate încă nu cunoști pe deplin. Pentru că știm cu toții, cine se leapăda de Sfânta Cruce, cine n-o face, cine se leapădă de Sfintele Icoane, cine nu le-a îngrijit acasă, la el, cine se leapădă de post, nici nu l-a ținut! Cine se leapădă de pomenirea morților și a bunicilor și de rugăciunea pentru ei? Cine n-a fost niciodată la morminte și nu i-a păsat nici de tătuca și de mămuca! Ei bine, acești lepădați și căzuți în credință, atrag și alți lepădați și de aceea, astăzi, ne cutremurăm văzând că diverse încercări și cutremure care vin peste noi, vine cel mai mare cutremur, lepădarea de credință. Muți, pentru o sticlă de ulei sau pentru niște hăinuțe zic că ”Tot un Dumnezeu și tot acolo”. Nu e tot acolo, pentru că nu-i același Crez, pentru care au murit martiri, mucenici și Sfinții neamului. Același Crez pe care l-au rostit strămoșii noștri și aceeași cruce pe care o poartă la căpătâi și pe care nu putem s-o înlocuim cu un bolovan.

Ei bine astăzi Sfinții Împărați Constantin și Elena ne apar în Sfânta icoană cu Sfânta Cruce în față, ridicată, deoarece a fost înălțată la Ierusalim, către popor și ne învață să ținem această predanie a Sfinților părinți. Să înțelegem că nu schimbatul Bisericii ne bagă în Rai, ci adâncirea în Biserică, cunoașterea mai multă, timpul în rugăciune, citirea Vieților Sfinților, citirea istoriei și a spiritualității neamului nostru, cunoașterea sărbătorilor, adâncimea rugăciunii, ne prinde adânc în această rețea și-n această țesătură care înseamnă istoria noastră. Iar istoria noastră ne definește pe noi.”

Celor care poartă numele Sfinților Constantin și Elena, în încheierea cuvântului de învățătură, părintele Munteanu le-a transmis: „Dorim tuturor celor ce poartă acest frumos nume al Sfinților Împărați întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena, ca Dumnezeu să-i binecuvinteze pe ei și casa lor și viața lor, Bunul Dumnezeu să-i miluiască cu darurile Sale. Astăzi este și ziua domnului epitrop, Costel sau Constantin Chele, care își serbează numele și care este reprezentantul parohiei sau vorbește în numele credincioșilor și-i dorim ca să țină această cruce a epitropiei și această stare frumoasă pe care a luat-o cu legământ, îi mulțumim pentru frumoasa activitate pe care o desfășoară, în slujba Bisericii, cu timp și fără timp, pentru toate activitățile de îngrijire a acestei Biserici, dumnealui fiind cu aceste cunoștințe de electricitate și de tot ce ține de administrarea Bisericii iată, pune umărul la crucea parohiei noastre. Robilor lui Dumnezeu Constantin și Elena, dă-le, Doamne, sănătate, întru toate bună sporire, întru mulți și fericiți ani, Mulți ani trăiască!”

În ziua de prăznuire a Sfinților Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena, au hram numeroase troițe din parohia păstorită de părintele Petru Munteanu. Constatăm cu bucurie că la sate încă se mai păstrează troiţele la intersecţii de drumuri, la capetele de pod şi la fântâni. Cruci din piatră, din lemn sau fier, simple sau pictate, cu inscripţii şi însemnări, sub cerul liber sau încadrate de mici adăposturi din lemn ori alte materiale, uneori aflate în interiorul unor mici construcţii. Aşa sunt troiţele din Parohia Sf. Voievozi din Săvinești, jud. Neamț.

În parohia săvineșteană sunt 29 de troițe, ridicate până în prezent. Patru dintre ele poartă hramul Sfinților Mari Împărați și întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa Elena. Troițele au fost construite de credincioșii Constantin și Elena Vasâlca, familia Constantin Paisa, familia Negoiu Dorina și familia Trif.

”Troița lui Moș Costache” și povestea sa

La una dintre ele, la ”Troița lui Moș Costache”, cum îi spun sătenii, părintele Petru Munteanu le-a amintit celor prezenți frumoasa poveste a acesteia,

”(…) cu ani în urmă, pe locul acestei troițe era un cireș și într-o zi moș Costache mi-a spus că s-a hotărât să ridice în locul cireșului o troiță. I-am spus că poate tăia cireșul cu o condiție, să facă din lemnul lui o troiță. Mi-aduc aminte cu bucurie cum s-a ridicat această frumoasă troiță care împodobește parohia noastră”.

Împreună cu noi au venit și cei care au fost printre noi și au plecat înaintea noastră. Îi pomenim și pe fratele Costache și sora Ileana, care din dragoste față de Bunul Dumnezeu au vrut să ne dea, să ne lasă nouă un cadou. Și ne-au lăsat toată credința lor, adunată într-o Troiță. Au fost la Ierusalim, dorința lor a fost mântuirea sufletului. Și au lăsat celor de după ei gândul acesta frumos și bun ca să țină credința. Să țină legea. Să țină rugăciunea. Că omul care se roagă respiră altfel, îi bate inima altfel, gândește altfel, este mai luminos. Iată că cei de după ei îi cinstesc, le cinstesc memoria și vedem cât de frumos au îngrijit această troiță, cu efort și din iubire pentru ei, cei care au ridicat această Troiță, și au plecat din mijlocul nostru.”

La troița familiei Trif, părintele Munteanu a reliefat: „Suntem într-un moment deosebit de emoționant, frumos. Suntem recunoscători că Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem aici, să ajungem astăzi împreună, să ne bucurăm, să petrecem împreună în rugăciune, pentru cei care sunt cu noi, cât și cei care sunt alături de noi în rugăciunea noastră și ne rugăm pentru ei cât și pentru cei care au fost cu noi și au plecat înainte de noi, înaintea lui Dumnezeu.

Astăzi, Sfinții Împărați întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa Elena, ne îndeamnă mai mult ca oricând să ținem dreapta predanie, să ținem legea, rânduiala dintru început. Să ținem învățătura neamului nostru românesc, a Bisericii noastre. Mai ales că ei au ctitorit așezământul Bisericii Sfântului Mormânt, au așezat cele două Sinoade Ecumenice în rânduială, îngrijindu-se pentru dreapta și statornica mărturisire de credință. Și astăzi parcă mai mult ca oricând, vin furtuni peste noi, aduse de diverși, diverse curente care ne îndeamnă să ne lepădăm de credința moștenită.

Troițele sunt un manifest al cinstirii deosebite pe care a acordat-o mereu creștinul săvineștean principalului semn creştin. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sat, se întâlnesc troițe pentru ca omul care iese din spaţiul familiar, și nu numai, să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin. Iar la întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat.

Arata-le prietenilor tai:
Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn0Share on Reddit0Digg thisEmail this to someonePrint this page

About Brindusa Dediu

Check Also

Sărbătoarea Cerului – Celebrarea Sf. Arhangheli Mihail și Gavril

„Această zi de prăznuire a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și a tuturor puterilor cerești …