11 ianuarie

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea cuviosului părintelui nostru Teodosie, începătorul vieţii de obşte şi dascălul pustiului.
Cuviosul părintele nostru Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Capadocia; tatăl său se numea Proeresie şi mama să Evloghia, şi erau amândoi credincioşi şi cucernici. Teodosie a intrat în viaţa călugărească, şi luând haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, când se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anii 451; şi trecând prin Antiohia s-a dus la marele Simeon Stâlpnicul, de la care a deprins înclinarea spre viaţa cea îmbunătăţită şi care i-a proorocit că va fi pastor peste multe oi cuvântătoare. Apoi a sihăstrit lângă un oarecare Longhin, în jurul Ierusalimului. În urmă s-a dus într-un munte, unde era o peştera şi acolo a petrecut viaţa aleasă, ajungând la atâta înfrânare, încât timp de 50 de ani n-a gustat pâine, ci numai ierburi şi roade de finic. Rugăciunea lui era neîncetata şi lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodată. În jurul lui s-au strâns ucenici mulţi, care îi ascultau poveţele şi-i urmau viaţa. A făcut şi minuni. Şi făcându-se dascăl al multor ucenici, a adormit întru Domnul.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Teodosie cel din Antiohia.
Acest cuvios părinte Teodosie este un alt sihastru, care a avut ca patrie cetatea Antiohiei. Era fiul unor părinţi vestiţi. Ascultând odată cu încordare glasul Stăpânului, şi-a lăsat casa, bogăţia, rudenia şi toate celelalte şi s-a dus în nişte locuri retrase, care dădeau spre mare. Şi făcându-şi o chilie strâmta petrecea viaţa monahicească, îmbrăcat cu haină de păr. Sub haina purta lanţuri grele: unul la gât, altul la mijloc şi câte unul la fiecare mâna. Stăruind în rugăciune şi în lucrul mâinilor sale, adormea dorinţa şi trufia şi celelalte patimi trupeşti. Părul lui era bogat şi lung până la picioare. Câteodată împletea coşuri, iar altă dată îşi făcea de lucru în grădină, unde semăna seminţe şi adună de acolo hrana din destul pentru el şi pentru străinii ce întâmplător veneau la el.
Vestea despre el ajungând până departe, mulţi veneau la el, cerând să petreacă acelaşi fel de viaţă, aşa că puştiul acela s-a schimbat într-o altă cetate cerească. Odată năvălind acolo agarenii, nu l-au supărat cu nimic, ci rusinându-se de acest fericit, s-au dus de acolo. Din pricina năvălirii agarenilor, fericitul, lăsând puştiul, a venit în patria sa şi făcându-şi o chilie mică săvârşea aici duhovnicească lucrare. Căci zicea: „Deşi sau ruşinat de noi agarenii, dar scris este pentru noi să nu dăm loc urgiei. Când Hristos a fugit de Irod, ne-a învăţat să facem şi noi aşa; şi învăţătura avem să nu ne aruncăm singuri în ispite; iar patria noastră nu ne opreşte de la lucrarea duhovnicească, dacă voim să o săvârşim”. După scurt timp s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, soborul celor zece mii de sfinţi îngeri.
Acest praznic se săvârşeşte înăuntrul bisericii sfintei Anastasia, cea din golful lui Domnin.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Ştefan cel din Plachidiane, a sfântului Teodor şi a arhimandritului Agapie.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Mal, care, bătut fiind, să săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Vitalie, care în pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Teodosie egumenul sfintei Mănăstiri Filoteu din Muntele Athos, care a fost şi episcop de Trapezunt şi care în pace s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Viețile Sfinților Ortodoxiei