6 mai

6 mai

În această lună, în ziua a şasea, pomenirea sfântului şi dreptului şi mult-pătimitorulul prooroc Iov.
Acesta era din ţara Avsitidei, din hotarele Idumeii şi Arabiei, fiu din fiii lui Isav, de era el al cincilea de la Avraam. Pe tatăl său îl chema Zaret şi pe mama sa, Vosora. Însă mai înainte se numea Iovav, şi a proorocit patruzeci şi cinci de ani şi a apucat înainte de venirea lui Hristos o mie nouă sute douăzeci şi cinci de ani.

Pe acesta l-a ispitit diavolul, pentru că îl declarase Domnul drept şi fără prihană şi întrecând pe toţi cei de pe pământ. Şi despuindu-l diavolul de toată averea lui şi chinuindu-l cu îngrozitoare şi nemângâiate răni, a fugit diavolul de la dânsul ruşinat, pentru că dreptul s-a arătat neînduplecat şi neîntors la pornirile pe care i le insuflă diavolul. Pe acesta, la sfârşitul nevoinţelor sale, l-a mărturisit de sus Dumnezeu şi ia întors îndoit toate câte îi fuseseră luate, precum arată cu amănuntul istoria lui. Şi a trăit după această încercare o sută şaptezeci de ani, de s-a făcut toată vremea vieţii lui două sute patruzeci şi opt de ani.

Tot în această zi, pomenirea cuvioşilor Mamant, şi Ilarion, care cu pace s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dimitrion, care, fiind săgetat, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Danax, Mesir şi Terinos, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Donat, care, fiind săgetat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Varvar (Barbar).
Sfântul Mucenic Varvar, un fost tâlhar din Grecia, a comis multă vreme furturi, şantaje şi crime. Dar Dumnezeu, care nu doreşte moartea păcătosului, l-a întors la pocăinţă. Odată, în timp ce-şi admira prada stând într-o peşteră, harul divin i-a atins inima, îndreptându-i gândurile spre moartea de care nu putem fugi şi spre înfricoşătoarea judecată. Gândindu-se la mulţimea de fapte rele pe care le-a adunat s-a întristat şi s-a hotărât să pună început bun, spunând: „Hristos nu a respins rugăciunea tâlharului care era pe cruce lângă EL; mă rog să nu mă piardă nici pe mine în mila lui fără margini”.

Varvar şi-a lăsat toate bunurile în peşteră şi a mers spre cea mai apropiată biserică. Acolo şi-a dezvăluit toate păcatele preotului şi a cerut iertare de relele făcute. Preotul l-a primit în casa să iar Sf. Varvar s-a pus pe coate şi genunchi, deplasându-se ca un animal în patru labe, pentru că nu se credea vrednic să fie numit om. În gospodăria preotului el a trăit cu vitele, mâncând cu acestea şi considerându-se cel mai rău dintre toate creaturile. După ce a primit iertare de păcatele sale, Sf. Varvar a plecat în pădure unde a trăit timp de 12 ani, gol, fără îmbrăcăminte, suferind de frig şi căldura. Corpul lui s-a înnegrit de tot de murdărie şi de arderea soarelui.

În cele din urmă, Sf. Varvar a primit un semn de sus ca a primit iertare şi că va muri ca mucenic. Într-o zi au venit nişte negustori acolo unde se nevoia Sf. Varvar. Aceştia văzând ceva că se mişca în iarba deasă din faţa lor, au slobozit mai multe săgeţi în acea direcţie gândind că e vorba de vreun animal. Ajungând mai aproape s-au îngrozit când au văzut că au rănit mortal o fiinţă umană. Sf. Varvar i-a rugat să nu-l plângă şi după ce le-a povestit cine este, i-a rugat pe aceştia să meargă la casa preotului unde a locuit el şi să-i spună ce s-a întâmplat.

Apoi Sf. Varvar şi-a lăsat duhul în grija lui Dumnezeu. Preotul care l-a spovedit pe fostul tâlhar, i-a găsit corpul neînsufleţit care strălucea cu o lumină dumnezeiască şi l-a îngropat în locul în care a fost ucis. După aceea, a început să curgă mir din mormântul sfântului, care a vindecat multe boli grele. Moaştele sale sunt la Mănăstirea Kellios din Thesalia, lângă oraşul Larissa.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.