Credința – poartă a creștinătății
Credința nu e un tablou
Pictat, privirea ce atrage,
Nu-i achiziție de cărți
Ce-s prăfuite, printre analoage.
Credința, nu-i deloc un mit
Un basm ce-l știi mai pe de rost,
Nu e poruncă doar în scrisuri,
Nu e nici praznic sau doar post.
Credința – poartă a creștinătății
Credința, e un dar ascuns
De Dumnezeu în constelații,
Este talantul ce-l primești
Așa cum l-au primit și alții,
Este ogorul ce ți-l dă
Ca un avans, să poți lucra,
Credința este și sămânța,
Ce crește în noi, prin voia Sa!
Credința este transformarea
A minții, cu un suflet înrobit ,
Este chemarea din noroaie,
Către Acel ce S-a jertfit!
Credința este legământul
Să suferi într-o lume rea,
Să calci prin spini pentru Acela,
Și să trăiești cu El, te vrea!
Iisus, ne-a arătat odată
Ce e credința ,cum să crezi,
Portarul, către cer El este,
De vrei pe Dumnezeu să-L vezi.
Credința este acea făclie
Ce arde-n inimă cu jar,
Este talantul aruncat de tine,
Și regăsit, prin Jertfă din calvar!
Marina-Andreea Simireanu,
Clasa a XII-a B
