„În taina iubirii de Dumnezeu stă și înflorirea noastră, stă și Raiul nostru, ca stare a dialogului mai presus de cuvinte”

„Această duminică are şi un înţeles profetic. Ea cuprinde şi sfinţii care vor veni în veacurile viitoare, care au răspuns la chemarea lui Hristos. Duminica Tututor Sfinţilor este prin excelenţă duminica frumuseţii Bisericii, pentru că aceştia toţi au fost vase ale Duhului Sfânt. Ne rugăm tuturor sfinţilor să ne păzească, să ne dăruiască puterea de a înţelege taina credinţei şi de a o păstra în cuget curat şi de a căuta să ne îmbogăţim nu cu lucruri materiale, ci cu darurile Duhului Sfânt, spre a noastră mântuire”, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt este dedicată pomenirii tuturor sfinților. Biserica ne cere astăzi să pomenim toți sfinții, căci ei sunt cu toții prietenii lui Dumnezeu, ocrotitorii și îndrumătorii noștri. Aceștia sunt pomeniți imediat după Rusalii pentru că sfințenia este opera Duhului Sfânt. Există, așadar, o legătură logică între sărbătoarea de astăzi și cea din duminica anterioară. Sfinți sunt considerați toți cei care sunt în stare de har: harul sfințitor este cel care îi face sfinți.

Duminica Tuturor Sfinților este o zi specială în calendarul bisericesc, în care creștinii ortodocși sărbătoresc și aduc înaintea lui Dumnezeu toți sfinții, cunoscuți și necunoscuți, care au trăit în credință și au dus o viață de sfinți.

Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești este un loc în care credincioșii se adună cu bucurie pentru a participa la Sfânta Liturghie și de a aduce cinstire sfinților. Sfânta Liturghie, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, aduce în inimile credincioșilor momente de sfințenie și comuniune cu Dumnezeu și cu toți sfinții. În această zi specială, comunitatea se unește în rugăciune, închinându-se lui Dumnezeu și cinstind sfințenia tuturor celor care au trăit în credință. Prin Sfânta Liturghie, credincioșii sunt încurajați să urmeze exemplul sfinților și să-și călăuzească viețile după principiile creștine.

Această duminică ne pune înainte fragmente din Evanghelia după Matei (capitolul X și din capitolul XIX), referitoare la curajul mărturisirii și urmării lui Iisus Hristos de către creștini prin asumarea Crucii de purtat.

Dând citire pericopei evanghelice și meditând asupra textului evanghelic duminical, părintele Petru Munteanu a reliefat:

„Ne spune Sfânta Evanghelie de astăzi, așezată în Duminica tuturor Sfinților, prima duminică de după Rusalii, un cuvânt greu de înțeles dacă nu-l descoperim în chipul sau duhovnicia bisericii. Ne spune Sfânta Evanghelie prin glasul Mântuitorului că cel care va mărturisi pe Hristos înaintea oamenilor și Domnul nostru Iisus Hristos îl va mărturisi pe acela înaintea Tatălui, care este în Ceruri, în sânul Sfintei Treimi. Și ca să fie accentuată această afirmație, Mântuitorul folosește o negație: «Cel care nu Mă va mărturisi înaintea oamenilor, nici Eu nu-l voi mărturisi înaintea Tatălui care este în Ceruri». Cuvântul mărturisire vine din limba greacă imartiria care ne duce cu gândul la martirii bisericii, la mucenicii bisericii, la cei care nu s-au temut să spună tuturor despre iubirea Mântuitorului Iisus Hristos. Înțelegem că mărturisirea este condiția sau chemarea noastră împlinirii celei duhovnicești, mărturisirea iubirii lui Hristos. A mărturisi iubirea lui Hristos în jurul nostru este o condiție a ființării noastre în Dumnezeu și-n iubirea Lui. Mărturisirea Mântuitorului Iisus Hristos în jurul nostru se face având sau purtând în noi iubirea lui Dumnezeu.”

Sfințenia nu pot să o dobândească decât cei blânzi și smeriți cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele lor. Sfințenia cea bineplăcută lui Dumnezeu trebuie să aibă câteva însușiri, înstrăinarea omului de răutăți și de patimi, păstrarea și mărturisirea dreptei credințe în Dumnezeu, precum și împlinirea poruncilor dumnezeiești.

În continuarea omiliei sale, părintele Munteanu a spus:

„Când Îl iubim pe Dumnezeu ne facem timp să ne rugăm pentru ceilalți. De fapt simțim și in cel de lângă noi prezența iubitoare a lui Dumnezeu, după cum simțim lucrarea harului lui Dumnezeu în întreaga creație.

Ai văzut, dacă întârzie soțul acasă și soția se roagă pentru el, s-au salvat niște farfurii, s-au stins niște reproșuri închipuite sau s-a înlăturat furtuna unui scandal inutil.

Pentru că atunci când cineva se roagă pentru celălalt, când îl vede îi zâmbește cu iubire.

Dacă soțul se roagă pentru soție, atunci vasele se spală mai ușor după cină și masa se curăță în ritmul unui cântec vechi dintotdeauna, cântecul iubirii împărtășite, în această stare aleasă avem grijă de celălalt și ne odihnim cu bucurie și pace, unul cu celălalt în tainicul dialog pe care numai iubirea de Dumnezeu ni-l oferă.

În taina iubirii de Dumnezeu stă și înflorirea noastră, stă și Raiul nostru, ca stare a dialogului mai presus de cuvinte.

De aceea, lumea căzută din dialogul iubirii creștine devine o lume a târgoveților, a precupeților, a negoțului, a lepădărilor, a vânzărilor, a rătăcirilor, a bolilor, a neputințelor, a nervilor, a drepturilor clamate cu disperare, cu isterie, o lume a nebuniei.

Iar lumea Duhului este lumea bucuriei și a sfințeniei, a păcii, a iertării, a dreptății în Duhul lui Dumnezeu, a Împărăției lui Dumnezeu.

Iată ce ne oferă Duminica aceasta a Tuturor Sfinților, ne oferă bucuria sfinților care L-au întâlnit pe Dumnezeu în rugăciune, L-au întâlnit pe Dumnezeu peste tot, în tăcerea si pacea pe care au trăit-o, ca fii ai Împărăției. Sfinții ne oferă darul lor necondiționat prin exemplul vieții lor. Un dar care ne arată calea către Împărăția lui Dumnezeu.

Iubiți credincioși și credincioase, noi suntem în criză pentru că am pierdut darul sau dorul de iubirea lui Dumnezeu. Și ce înseamnă criză? Criza în limba greacă înseamnă judecată. Deci când tu spui că ești într-o criză familială, o criză financiară, o criză socială, o dramă existențială, tu de fapt ai ajuns la judecată. Se judecă faptele și rătăcirile tale, în care tu ai căzut din Duhul lui Dumnezeu, ai căzut din Pacea Lui, ai căzut din încrederea în El, ai căzut din bucuria de a fi cu El. Și iată ce ne spun Sfinții Părinți și ce ne spune Sfânta Biserică prin glasul Sfintei Evanghelii de astăzi: ne spune și care este scopul vieții noastre. Dacă societatea ne spune că scopul vieții noastre este să performăm și să fim individualiști, să fim cât mai agresivi in «realizările» noastre cu ceilați , să arătăm noi cine suntem pe acest pământ, Biserica, ca adunare a credincioșilor ne arată nouă că scopul vieții noastre este să creștem în virtuțile Duhului lui Dumnezeu. Să cerem ca Duhul lui Dumnezeu să vină peste noi, să lucreze împreună cu noi.

Dacă noi astăzi nu suntem mai buni decât în ziua de ieri, dacă noi astăzi nu suntem mai mult în Duhul lui Dumnezeu decât am fost ieri, dacă noi astăzi nu suntem în pacea lui Dumnezeu mai mult decât am fost ieri, dacă nu suntem în bucuria lui Dumnezeu mai mult decât am fost ieri, am ratat ziua de astăzi.

Sfânta Biserica ne spune că Sfinții Părinți, cultivând în ei virtuțile cele alese ale Duhului lui Dumnezeu, strălucesc în afară prin tot ceea ce fac, prin tot ceea ce sunt.”

După oficierea Sfintei Liturghii, părintele Petru Munteanu însoțit de credincioșii enoriei au mers la troița cu hramul la Duminica Tuturor Sfinților, unde a oficiat slujba de hram. Într-un peisaj mirific, o oază de liniște oferită de natura înconjurătoarea stă semeață, de peste 10 ani, troița îngrijită de familia Lupoi, tanti Ileana și domnul Ion. Locul amplasării troiței este cunoscut și ca „troița de la izvor”. Frumusețea acestui popas sufletesc și duhovnicesc stă atât în slujba săvârșită, cât şi în faptul că în jurul troiței se întâlnesc credincioșii, se bucură şi socializează, mulți dintre ei doar cu astfel de momente își mai bucură sufletul.

În cuvântul de învățătură, oferit la sfârșitul slujbei de hram, părintele Munteanu a menționat:

„Mulțumim Bunului Dumnezeu care ne-a ajutat să ajungem astăzi la acest praznic duhovnicesc, la această bucurie a noastră, adunați împreună, la rugăciune, la această troiță cu hramul Tuturor Sfinților. Într-un fel, hramul acesta cinstește și pe patronii sau ocrotitorii noștri, cărora le purtăm numele. Fiind Duminica Tuturor Sfinților, Biserica adună pe toți sfinții ei la această sărbătoare duhovnicească, iar sfinții cinstiți în această duminică ne sunt nouă călăuze în viața noastră. Sfinții aceștia, care sunt făclii aprinse pe drumul vieții noastre către Împărăția lui Dumnezeu, ne învață pe noi și ne sunt exemple prin alesele virtuți duhovnicești, pe care le-au mărturisit în viața lor.

Rugăm ca Milostivul Dumnezeu să binecuvinteze pe toți cei care, iată, stând aici se roagă împreună către sfinții Bisericii noastre, către ocrotitorii numelelor lor, îi  cinstesc și  îi preamăresc.

Rugăm ca Milostivul Dumnezeu să binecuvinteze ctitorii acestei frumoase troițe, ctitori care ne-au oferit nouă celor care suntem aici, starea aleasă de bucurie, în spațiul acestui peisaj unic, deosebit de frumos, unde se află această troiță. Ctitorii acestei troițe ne-au oferit un loc de rugăciune, unde putem înălța un gând către Dumnezeu. Atunci când ieșim în natură, dacă avem gândul la Dumnezeu, la un moment dat simțim că devenim parte din această Creație pe care Dumnezeu ne-o oferă nouă, ne simțim parte din ea și simțim că ea ne poate vorbi despre Dumnezeu, Creatorul nostru. Ne pot vorbi despre Dumnezeu și plantele și viețuitoarele, și cerul și pământul, care împreună vestesc slava lui Dumnezeu, Creatorul nostru.

Rugăm dar ca Milostivul Dumnezeu să ne ajute să creștem în această stare aleasă duhovnicească, o stare care ne dă sănătate atât sufletului cât și trupului. Când omul uită de Dumnezeu înnebunește, iar în nebunia lui face rău, își face lui rău în primul rând, apoi face rău și altora. Dar când omul se întoarce cu gândul la Dumnezeu, trăiește bucuria aceasta a prezenței Lui și devine un om bun, iar în bunătatea Lui face bucurie celorlalți și este o binecuvântare pentru celălalt. De aceea, există două căi în această viață: bunătatea și bucuria sau nebunătatea sau nebunia. Nu există cale de mijloc. De aceea, sfinții din această duminică ne sunt nouă îndemn de bunătate și de bucurie duhovnicească. Dumnezeu să ne binecuvinteze pe noi, pe toți.”

În peisajul religios al creștinismului ortodox, troițele ocupă un loc special și important. Aceste mici structuri sacre pot fi întâlnite în toată lumea în zonele cu influență ortodoxă. Ele nu sunt doar simple obiecte de decor sau expresii artistice, ci au un rol profund spiritual și cultural în comunitatea creștină ortodoxă.

Troițele sunt considerate reprezentări vizuale ale crucii, simbolul central al creștinismului. Ele sunt amplasate în locuri vizibile, cum ar fi marginea drumurilor, intersecțiile sau în apropierea bisericilor, și reamintesc credincioșilor de prezență lui Hristos și a credinței lor. Simbolismul crucii pe troițe este o amintire constantă a jertfei lui Hristos pentru mântuirea umanității și îi încurajează pe oameni să mediteze asupra acestui eveniment fundamental.

Brîndușa Dediu