Mark Twain spunea: ”bunătatea e limbajul pe care surdul îl poate auzi, iar orbul îl poate vedea”.
Bunătatea nu are o definiţie şi nu se poate exprima în cuvinte. Fiecare om percepe bunătatea în felul lui unic şi personal. Fiecare om manifestă bunătatea într-un mod diferit.
Bunătatea presupune o relaţie de bine între tine şi ceilalți oameni din preajma ta. Bunătatea este un dar pe care noi îl putem da oricui, oriunde şi în orice circumstanţe. Oricine poate fi rău, dar numai sufletele cu adevărat alese ştiu să dovedească bunătate. Fiecare om creşte în bunătate pe măsură ce se maturizează. Ea nu se produce prin strădaniile noastre, ci trebuie să o cultivăm tot aşa cum se cultivă pomii fructiferi.
O vorbă bună, o privire caldă, un zâmbet pot face minuni. Bunătatea infumuseteaza viaţa noastră dar şi pe al celor din jurul nostru atunci când noi suntem dispuşi să oferim din ea.
Bunătatea este roada Duhului Sfânt. Ea vine de la Dumnezeu şi este dovada că El Lucrează în viaţa noastră. Trebuie să fim buni, înţelegători, iertatatori cu alte cuvinte să oferim roade bune aproapelui nostru. Cineva care nu-I bun cu toţi nu-I bun. În Pateric este o zicere a Sfântului Macarie: ”Cu un cuvânt bun şi pe cel rău îl faci bun, iar cu un cuvânt rău şi pe cel bun îl faci rău”. Întotdeauna noi trebuie să fim buni şi cu toată lumea. Cine este rău nu se aseamănă cu Mântuitorul deoarece El întotdeauna este bun.
Cu toţi ştim că înainte să primim ceva trebuie să oferim. Vrem o vorbă bună trebuie să oferim o vorbă bună, vrem un zâmbet trebuie să oferim un zâmbet, vrem ca cei din jurul nostru să fie buni cu noi trebuie ca şi noi să fim buni.
Înfrânarea răutăţii cu bunătate prin voia minţii noastre, ridică sufletul spre Împărăţia lui Dumnezeu. Suntem creaţi ca să trăim în comunitate, în iubire şi în bunătate unul faţă de celălalt.
Cât de frumos ar fi să spună lumea.. „este un om cu bunătate, îl are pe Iisus în inimă „
Apopei Roxana
