„Dacă vrem să fim cu adevărat fericiți, trebuie să fim ai lui Hristos, să iubim, să iertăm repede”

„Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului este un prilej ca noi să conștientizăm adevărul că toată viața noastră suntem chemați, ca si dreptul Simeon, să primim și să întâmpinăm pe Hristos în sufletul și viața noastră. Această întâmpinare se face mai ales când ascultăm cuvântul Evangheliei, când ne împărtășim cu Sfânta Euharistie, când primim preotul care binecuvântează casa, când săvârșim faptele bune în numele lui Hristos”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Galerie Foto

La data de 2 februarie, la 40 de zile de la nașterea lui Iisus Hristos, este prăznuită Întâmpinarea Domnului sau Stratenia. Pe 2 februarie, conform tradiției, Mântuitorul a fost dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevede ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie dedicat lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere.

Zi de sărbătoare și în Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești. Chiar de la primele ore ale dimineții, credincioșii și-au îndreptat pașii către sfânt lăcașul de cult. Ei au participat la Sfânta Liturghie oficiată de către părintele paroh Petru Munteanu, avându-l alături pe părinte Ilarion de la Mănăstirea Petru Vodă.

După citirea pericopei evanghelice, părintele Ilarion a adresat un cuvânt de învățătură numeroşilor credincioşi prezenţi în biserica săvineșteană.

Făcând referire la Evanghelia citită astăzi la Sfânta Liturghie, părintele de la Mănăstirea Petru Vodă a transmis că dreptul Simeon prevestește momente din viața Mântuitorului Iisus Hristos privind misiunea Sa în interiorul poporului ales.

„Dreptul Simeon este unul din cei 70 de învățați care au fost rânduiți să traducă Sfânta Evanghelie din limba ebraică în limba greacă. Și în momentul când a tradus cartea proorocului Isaia, unde scria la capitolul 7, versetul 14 „Iată, Fecioara va lua în pântece”, el, cu îndoială în suflet, nu putea să înțeleagă cum ar putea o fecioară să ia în pântec și să nască, fără relații trupești. Și din acest motiv ștergea cuvântul Fecioară și spunea tânără: „Iată, tânăra va lua în pântece”.

Și a făcut acest lucru de trei ori, adică a șters o dată, iar a doua zi dimineață a găsit din nou scris „Iată, Fecioara va lua în pântece”, a  mai șters o dată și a scris „Iată, tânără”, iar a doua zi dimineața, iarăși a găsit scris „Iată, Fecioara va lua în pântece”. Și a treia oară la fel. Și pentru că încă se îndoia, în fața lui a apărut un înger și i-a spus că nu va vedea moartea până când nu va vedea, nu va avea în brațele sale pe Cel făgăduit, pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mântuitorul nostru. Și așa a și fost, pentru că dreptul Simeon a trăit mulți ani până când, în ziua de astăzi, îl primește  la Templu pe Mântuitorul Hristos. Si de aceea el spune: „Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace”. Acum se pregătea să meargă la viața cea veșnică, după ce a văzut făgăduința în brațele Sale, adică pe Mântuitorul Hristos.”

În continuare, expunând omilia la praznicul Întâmpinării Domnului, părintele Ilarion a transmis că bătrânul Simeon și prorocița Ana sunt exemple de persoane care au conștientizat că drumul spre Împărăția Cerurilor necesită o stare de permanentă veghe și rugăciune.

„Mântuitorul Hristos este Cel care ne eliberează, este Cel care ne dă sens, este Cel care ne dă viață, este Cel care îmbogățește viața noastră. Este Cel care și către Care trebuie să tindem, începând de aici și să mergem în veșnicie. Parcă, în vremurile noastre trăim din ce în ce mai mult trupește si uităm de veșnicie. Ne luăm foarte mult cu grijile vieții de zi cu zi și nu ne mai rugăm cât trebuie, nu ne mai rugăm înaintea lui Dumnezeu în fiecare clipă și scădem în lucrarea virtuților. Păcatul ne împresoară din toate părțile. Vedem că virtutea nu mai este pusă la rang înalt, cum ar trebui, ci mai degrabă păcatul, și mai degrabă vedem aceasta în rândul tinerilor, care ei nu mai au valori, ei nu mai au modele si dacă ei nu le mai au, să știți că acest lucru nu poate fi bineplăcut lui Dumnezeu. Și de aceea, noi, cei din Biserică, suntem datori să sporim rugăciunea mereu, să le fim modele tinerilor, să fim în Biserică cât mai des, să ne rugăm pentru întreaga lume. Orice vremuri grele ar veni, Dumnezeu nu ne va părăsi. El este alături de noi, este acum în mijlocul nostru, ne vede, știe ce facem, știe ce gândim, vrea să fim din ce în ce mai aproape de El. Dreptul Simeon s-a rugat o viață întreagă lui Dumnezeu, pentru că de aceea era și drept și sfânt. De aceea, îl numește Sfânta Evanghelie Sfânt, pentru că avea viață curată, o viață bineplăcută lui Dumnezeu, o viață care în vremurile noastre parcă este disprețuită și nu mai este socoită la rang de sfințenie. Dar vedeți că omul Îl poate primi pe Dumnezeu doar în starea de curăție și în stare de sfințenie. Altfel nu suntem vrednici de El si nu-L putem primi. Si mai mult decât atât, dacă nu Îl primim în viața noastră, chiar noi suntem nefericiți. Fără Dumnezeu, omul este nefericit.

Sfânta Proorociță Ana este o femeie și un model de femeie cu viață foarte curată, o femeie care și-a dat seama că sensul vieții omului se împlinește doar în Dumnezeu. Chiar dacă a trăit cu bărbatul ei o perioadă de timp, restul vieții sale și l-a dăruit Templului și lui Dumnezeu. Ea se ruga neîncetat. Vorbea cu oamenii despre Dumnezeu, când aceștia veneau la Templu și petrecea mai toată ziua în Casa Domnului, pentru că acolo se simțea bine, acolo se simțea acasă, acolo simțea harul și bucuria lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu îi bucura inima. Bucuria din sufletele noastre este darul lui Dumnezeu, dacă omul știe să conlucreze cu Dumnezeu în viața sa, pentru că omul fără Dumnezeu este un om foarte slab și dacă nu vom vedea acestea și dacă nu ne vom recunoaște neputințele și vom trăi în tot felul de stări de îngâmfare, sau părere de sine, sau mândrie, că acesta ne atacă din toate părțile sau desfrânări, sau invidii, sau ură, sau răutățile dintre noi, acestea toate alungă harul lui Dumnezeu din viața noastră și ne fac total nefericiți. Dacă vrem să fim cu adevărat fericiți, trebuie să fim ai lui Hristos, să iubim, să iertăm repede, să ducem o viață curată, să ne rugăm cât mai mult.”

„Stratenia se sărbătorea cu aceeași bucurie ca Paștele”

 „Stratenia”, numire liturgică din slavona veche (â „întâlnire”, „întâmpinare”), este una dintre cele mai importante și vechi sărbători creștine. De origine ierusalimiteană, despre sărbătoarea Întâmpinării Domnului ne vorbea încă din secolul al V-lea pelerina apuseană Egeria care a notat în jurnalul său de călătorie că la Ierusalim Întâmpinarea Domnului „se sărbătorea cu aceeași bucurie ca Paștele”.

Generalizată la Constantinopol și, de acolo, în toată lumea creștină, această sărbătoare a avut un impact deosebit în mediul slav. Prin această filieră, multe biserici din Țările Române construite în secolele XVI-XVII au primit drept hram sărbătorea Întâmpinării Domnului, popularizată drept „Stratenia”.