Fii atent!

Motto:

”- Cine te-a învățat toate acestea, doctore?

Răspunsul a venit imediat:

-Suferința.” (Albert Camus, Ciuma)

Fii atent la ce îți spun! Fii atent ce spui! Vezi să nu ți se mai atragă atenția! Mare atenție cum te îmbraci! Fii atent la ore! Fii atent la concurență!

Auzim în jurul nostru într-un mod repetitiv aceste cuvinte.

Le-am trăit în anii copilăriei și le dăm mai departe celorlalți. Cuvinte de atenționare ne însoțesc la tot pasul…

Trăim într-o societate competițională. Epoca banilor, a falsităților și a consumerismului internaționalist, caută prin orice mijloace să înghită, cu totul, tot ce reprezintă făptura umană.

Societatea a ajuns să împartă lumea în învinși și învingători. Acest spectacol ne atrage atenția, deoarece ne trezim implicați prin legăturile sociale și emoționale pe care le avem.

O mare parte din anxietatea noastră, din zbuciumul nostru lăuntric, poate fi rezultatul unei empatizări cu ce ne înconjoară și ne include. Descoperim cultura globală a cărei valori promovate agresiv ne îndepărtează de esența a ceea ce contează…

Ce contează? Vedem pretutindeni deschis conflictul dintre definiția exterioară și ipocrită a succesului și valoarea lăuntrică și autentică a păcii.

Din nefericire, educația mediatică de astăzi caută să dezvolte într-un sistem competițional fără precedent o atitudine în care omul să atragă atenția, când de fapt, secretul adevărat al vieții este să acorde atenție la tot ce îl înconjoară.

De la examenele de tot felul până la atitudinea noastră pentru a fi promovați, suntem învățați că pentru succesul și bunăstarea proprie, pentru reușită în orice domeniu trebuie să atragem atenția. Intrarea în spațiul adevărat al vieții și al împlinirilor se petrece doar când ne orientăm acordării atenției și nu atragerii atenției. Când acordăm atenție descoperim un univers extraordinar și unic, miraculos în sine.

Totul prinde viață pentru noi doar când suntem atenți, când căutăm să înțelegem și privim fiecare lucru și ființă ce are darul unicității și este specială doar pentru noi.

Mă gândesc la Sf. Serafim de Sarov care spunea că este extrem de important să ne vedem pe noi înșine în întregime, să transformăm cu atenție tot ce ne înconjoară într-o grădină a Raiului.

Atenția presupune să luăm exemplul concentrării și clarității privirii sensibile a pictorului, care transpune prin penel poezia ce-l înconjoară.

Luând această atenție să coborâm în viața noastră interioară cu luciditate și să o transpunem prin acte și gesturi în tot ce facem.

Cu cât vom încerca mai mult să atragem atenția, în loc să acordăm atenție, cu atât mai profundă va fi nefericirea noastră.

Sf. Apostol Pavel ne îndeamnă să ne găsim pe noi în Hristos și pe Hristos în noi. Prezența Mântuitorului Hristos devine astfel una activă, care ne îndepărtează de iluzia visului lumesc al succesului, înțelegând mai apoi taina Crucii și a Învierii.

Descoperim că suntem binecuvântați doar când suntem atenți la ce se întâmplă în jurul nostru. O atenție responsabilă care se dăruiește.

Avem de ales între aceste două căi: disperarea de a atrage atenția, de a fi iubiți sau nevoia de a fi atenți, de a iubi pentru a ne vindeca.

Avem de ales între faimă și pace, între a fi o celebritate sau celebrarea zilei ca dar de la Dumnezeu.

Descoperim acum capcanele care îi cuprind pe cei care în zbaterea de a fi văzuți ajung să vadă mai puțin, în dorința de a-și construi o identitate pe atragerea atenției pierd frumusețea lucrurilor, neacordându-le atenție.

Când pășim atenți în spațiul iubirii cu Mântuitorul Iisus Hristos ne îmbogățim, ne învăluie o armonie sensibilă și luminoasă, care se cheamă Dragoste Dumnezeiască.

Pr. Petru Munteanu