O nouă troiță se ridică în Parohia „Sfinții Voievozi” – Săvinești

Constatăm cu bucurie că la sate încă se mai păstrează troițele la intersecţii de drumuri, la capetele de pod şi la fântâni. Cruci din piatră, din lemn sau fier, simple sau pictate, cu inscripţii şi însemnări, sub cerul liber sau încadrate de mici adăposturi din lemn ori alte materiale, uneori aflate în interiorul unor mici construcţii. Aşa sunt troițele din Parohia Sf. Voievozi din Săvinești, jud. Neamț.

Troițele care se regăsesc în parohia păstorită de părintele Petru Munteanu sunt un manifest al cinstirii  deosebite pe care a acordat-o mereu creștinul săvineștean principalului semn creştin. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sat, se întâlnesc troițe pentru ca omul care iese din spaţiul familiar, și nu numai, să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin. Iar la întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat.

În parohia săvineșteană sunt 30 de troițe, ridicate până în prezent, iar în fața bisericii se construiește troița cu numărul 31 ce va purta hramul Sfântului Andrei, ocrotitorul românilor.

O troiţă nu se poate ridica însă fără oficierea, de către preot, a unei slujbe de sfinţire. Astfel, la data de 18 decembrie 2019, în fața Bisericii „Sfinții Voievozi” din comuna Săvinești începeau lucrările la troița Sfântului Andrei.

Potrivit tradiţiei populare româneşti, troițele se construiesc la răscruce de drumuri pentru a ne arăta calea cea bună pe care trebuie s-o urmăm. Și pentru ca, oprindu-ne şi făcându-ne semnul crucii în dreptul lor şi rostind o scurtă rugăciune, să fim ajutaţi de Domnul în călătoria noastră.

Troiţele erau construite pe partea dinspre răsărit a drumurilor, cu spatele la soare, pentru ca oamenii care se închină să fie mereu cu faţa către răsărit. La intersecţii, precum şi la ieşirile şi intrările din sate, se întâlnesc şi troiţe cu faţă dublă, pentru ca omul care iese din spaţiul familiar să se închine şi să rostească o rugăciune pentru sprijin, iar la întoarcere să spună o rugăciune de mulţumire pentru ajutorul dat. Hotarele, ca şi răscrucile, erau considerate locuri periculoase, de aceea trebuiau purificate şi aparate.

La fântâni erau aşezate fiindcă apa, ca sursă a vieţii, trebuia însoţită de acest semn sfințitor; călătorul care face un popas pentru a bea apă din fântână şi a-şi înviora trupul obosit de drum, simte nevoia să-şi învioreze şi sufletul, printr-o rugăciune.

Sfântul Andrei – „Ocrotitorul României”

Unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, Sfântul Andrei este considerat „Ocrotitorul României” sau „Patronul spiritual al românilor”, deoarece el este cel care a creştinat poporul român după ce a poposit în Dobrogea.

Prima Biserică creştină de pe teritoriul ţării noastre şi primii preoţi ortodocşi sunt legate de numele său.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis, în anul 1995, ca ziua de 30 noiembrie să fie trecută în calendarul bisericesc cu cruce roșie – iar în anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Patru ani mai târziu, ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei a devenit sărbătoare bisericească națională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din data de 14 noiembrie 2001.

Corina Băhneanu