Paştele – pregătire şi trăire

Paştele – pregătire şi trăire

Sărbătoarea Învierii Domnului este evenimentul central în viaţa cucernică și spirituală. Paştele este momentul când Iisus Hristos a înviat, este trecerea omului din moarte la viaţă, dar în acelaşi timp este și trăirea harului lui Dumnezeu în inima curăţită.

Când sufletul a simţit Învierea Lui din moartea pe care o suferise din cauza patimilor, când mintea a dobândit libertatea spirituală din robia patimilor, atunci este trăit Paştele. Sfintele Paşti este cea mai aşteptată sărbătoare a creştinilor fiindcă ea ne introduce în sfera celui mai important eveniment din istorie, în care S-a implicat direct Însuşi Creatorul a toate. Evenimentul este cu atât mai important cu cât însăşi sintagma „Învierea Domnului” care constituie mărturisirea unui adevăr fundamental „pentru noi şi pentru mântuirea noastră” (Simbolul credinţei) a fost încă de la început contestată de unii și dezaprobată până-n zilele noastre.

Un miracol care se petrece cu regularitate în fiecare an, aşteptat cu sufletul la gură şi uimind totuşi de fiecare dată, este apariţia luminii divine la Sfântul Mormânt din Ierusalim în noaptea de Înviere a Paştelui Ortodox. Este darul pe care Iisus ni-L face, amintindu-ne de lumina strălucitoare care I-a umplut mormântul în momentul Învierii Sale. Este modul Său de a ne transmite că este mereu alături de noi. Acest foc imaterial de culoare albăstruie şi care poate fi atins fără să ardă este aşteptat cu toate luminile stinse, el apare atunci într-un mod supranatural aprinzând candela aşezată special acolo.

Patriarhul ortodox aprinde cele două mănunchiuri de 33 de lumânări pe care le are pregătite şi începe să împartă Lumina Sfântă miilor de pelerini care aşteaptă plini de emoţie. Focul viu acţionează şi de unul singur, strălucind ca un fulger şi aprinde din zbor candelele care se află la intrarea în biserică, precum şi lumânările unora dintre pelerini. Acest eveniment se petrece în fiecare an în faţa a mii de martori vizuali, nu poate fi negat de nimeni însă, de aceea efectul său este foarte puternic, contribuind la întărirea credinţei în Dumnezeu.

Ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este o perioadă importantă de interiorizare şi comemorare, se rememorează Patimile lui Iisus, chinurile prin care a trecut, de la trădarea Lui de către Iuda, până la răstignirea pe cruce pe dealul Golgota, moartea și Învierea Lui. Învierea lui Iisus simbolizează refacerea legăturii dintre fiinţa umană şi Creatorul, celebrarea ei în fiecare an duce la retrezirea aspiraţiei către îndumnezeire, la transfigurarea vieţii pământeşti într-o viaţă impregnată de prezenţa Lui Dumnezeu.

Paştele este o sărbătoare a bucuriei, o fericire asemănătoare Apostolilor când L-au văzut pe Iisus înviat, chiar și salutul „Hristos a înviat!” este o expresie a bucuriei. Ca şi alte sărbători creştine, Paştele este însoţit de numeroase obiceiuri populare care-şi au originea în tradiţiile străvechi, considerate de mulţi a fi păgâne şi de credinţe şi superstiţii legate de ciclul anotimpurilor şi treburilor gospodăreşti. Vinerea Mare, numită şi Vinerea Seacă se obişnuieşte a se ţine Post negru, în timpul slujbei se trece pe sub masă de trei ori ca simbol al poticnirilor lui Iisus atunci când şi-a dus crucea.

Sâmbăta Mare este ziua în care gospodinele prepară pasca şi cozonacul, seara toata lumea merge la Biserică pentru a lua parte la minunata slujbă de Înviere şi cel mai important, pentru a lua lumină. Lumânarea pe care credincioşii o au în mână este simbolul Învierii, al victoriei vieţii asupra morţii, a luminii divine asupra întunericului ignoranţei. Sărbătorind această Sfântă Minune mai mult cu sufletul decât cu trupul vom putea simţi Învierea Lui Iisus şi mesajul Său subtil. Iisus ne invită să trăim existenţa la cele mai înalte cote ale fericirii şi armoniei, el ne îndeamnă la iubire, nu întâmplător aroma ei pluteşte în aerul primăverii, umplându-ne sufletele de bucurii, bunătate, prospeţime.

Din punctul meu de vedere, consider că această unică, minunată şi importantă sărbătoare trebuie trăită din plin atât spiritual cât şi trupesc.

Domnul nostru Iisus Hristos şi-a sacrificat viaţa pentru omenire, pentru a ne fi iertate păcatele şi dacă analizăm bine lucrurile, oare noi îi arătăm mereu respectul şi răsplata?! Din nefericire, nu!

Şi tot mai mulţi sunt cei cărora nu le pasă sau, pur şi simplu trăiesc acest moment doar pentru că şi alţii fac la fel. Ar trebui să ne bucurăm din plin de toate sacrificiile şi lucrurile minunate pe care Dumnezeu Le-a făcut pentru noi și pentru „a noastră omenire”, ar trebui să ne bucurăm de tot ce viaţa ne oferă. Iisus poate fi simţit în fiecare floare pe care o mirosim şi-n fiecare zâmbet pe care-l întâlnim, Iisus este pretutindeni în sufletele noastre, la fel de viu precum a fost dintotdeauna, tot la fel cum și noi existăm cu toţii în inima Lui!

Lucia Balan, clasa a XII-a B,
Colegiul Național „M. Sadoveanu” Pașcani

go top