Rugăciuni care se citesc în Postul Paştelui

Rugăciuni care se citesc în Postul Paştelui

O singură rugăciune scurtă, dar cu mesaj puternic de pocăinţă, este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de luni până vineri. Aceasta poate fi considerată o rugăciune specială pentru această perioadă. Tradiţia o atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti, Sfântul Efrem Sirul.

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.“ De ce ocupă un loc atât de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post şi ce mesaj transmite credincioşilor? Părintele Eugen Ramon Ilie, preot paroh la biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, explică tâlcul acestor vorbe şi ne spune de ce mesajul este esenţial pentru fiecare dintre bunii creştini. „Este un canon de pocăinţă, o rugăciune deosebită care arată bunăvoinţa şi străduinţa omului în creşterea duhovnicească şi recapitulează într-o manieră unică şi lucrurile bune, dar şi cele rele ale pocăinţei. Constituie, să spunem aşa, o «verificare» pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului”, spune preotul.

Canonul cel Mare, cea mai importată operă a imnografiei

Tot în postul Paştelui, o altă rugăciune deosebit de importantă care se citeşte în biserică este Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Conform creştinortodox.ro, aceasta reprezintă una dintre treptele pocăinţei ce conduc spre Ziua Învierii lui Hristos. Este una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă operă a imnografiei despre pocăinţă. Deşi abundă în episoade biblice, totuşi nu este o simplă concentrare a unor teme biblice. Dimpotrivă, în acest Canon toate faptele scripturistice la care s-a făcut părtaş omul – crearea, căderea, alungarea din Rai, întoarcerea, aşteptarea, răscumpărarea – sunt personalizate. Ele se transformă în faptele fiecăruia dintre noi: crearea mea, căderea mea, răscumpararea mea. Istoria personajelor devine istoria mea, iar eu devin conştient de profunzimea ei: „De unde voi începe să plâng faptele vieţii mele celei ticăloase?“. Canonul ne introduce pe fiecare dintre noi în istoria Sfintei Scripturi şi ne determină să conştientizăm, prin intermediul modelelor de pocăinţă, amplitudinea păcatelor noastre şi înstrăinarea faţă de Dumnezeu.

Părinte pentru orfani şi săraci
Despre autorul Canonului cel Mare, Sf. Andrei Criteanul, teologii spun că nu se cunosc foarte multe amănunte. Se crede că s-a născut în Siria, în orasul Damasc, în jurul anului 660. Legendele spun că Andrei nu a putut vorbi până la vârsta de 7 ani, când a primit Sfânta Împărtăşanie într-o biserică din Ierusalim. Din acest motiv, părinţii l-au închinat lui Dumnezeu. De-a lungul vieţii sale şi-a însuşit o bogată învăţătură teologică şi s-a remarcat prin milostenie. Era părinte pentru orfani, arăta compasiune faţă de săraci şi a fost un fervent apărător al cauzei dreptăţii şi refugiu pentru cei persecutaţi. Distingându-se prin numeroasele sale calităţi, în preajma anului 712 a fost ales Arhiepiscop al Gortynei, în insula Creta. Aici binefacerile sale s-au înmulţit şi s-au extins, concretizându-se prin ridicarea mai multor aşezăminte filantropice, între care şi un spital pentru săraci.

Scrierile sale au un caracter profund

De numele său se leagă mai multe scrieri bisericeşti aproximativ 60 de cuvântări, 59 de canoane, 66 de irmoase (troparele de la începutul canoanelor), 34 de stihiri şi 47 de idiomele (tropare cu melodie şi ritm propriu), ceea ce indică o activitate prolifică pentru epoca sa. Canonul de pocăinţă este cunoscut şi sub numele de Canonul cel Mare, nu numai datorită lungimii sale (266 de strofe faţă de cele 30 ale unui canon obişnuit), ci și profunzimii conţinutului său. Conform creştinortodox.ro, prin Canonul de pocăinţă, Sfântul Andrei a înaintat un puternic protest împotriva păcatului. Ca principiu de viaţă, el promovează permanenta pocăinţă pentru păcatele pe care le săvârşim clipă de clipă, precum şi dorinţa continuă de a urma lui Hristos şi celor care s-au apropiat de el prin curăţirea de păcate.

Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite

Tot în perioada Postului Mare, în biserică se săvărşeşte o slujbă specială, numită Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite. Deoarece pocăinţa are drept menire bucuria Învierii, sâmbăta şi duminica din timpul Postului Mare, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi cea a Sfântului Vasile cel Mare se săvârşesc în veşminte luminate, iar miercurea şi vinerea, Liturghia Darurilor mai Înainte Sfintite unită cu Vecernia, ca semn de pocăinţă, se săvârşeşte în veşminte cernite. „Această Liturghie este săvârşită pentru împărtăşire euharistică mai intensă întrucât şi Postul acesta este mai intens sau mai sever. Perioada este potrivită pentru învierea lentă a sufletului din moartea păcatului şi culminează cu explozia bucuriei Învierii din noaptea de Paşti”, spun preoţii.

Rugăciune care se citeşte în fiecare post

„Dumnezeul nostru, nădejdea tutu­­ror marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârgu­ință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păca­telor noas­tre, spre omorârea patimilor și biru­­ință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngro­pân­du-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună­ plă­cere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hris­toase, Dum­­­ne­­zeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bu­nului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”