Sfintele vase

Sfântul Potir – un pahar cu picior, de diferite mărimi, în care se pun la Proscomidie vin şi apă, care se vor transforma la Liturghie în Sângele Domnului. După punerea în el şi a Sfântului Trup, din Sf. Potir vor fi împărtăşiţi credincioşii. Potirul simbolizează coasta lui Hristos din care au curs, pe Cruce, sânge şi apă, şi simbolizează, deopotrivă, paharul de la Cina cea de Taină şi cel în care, după tradiţie, Sfântul loan Evanghelistul a strâns o parte din sângele Mântuitorului vărsat pe Cruce.

Discul sau sfântul disc este un vas ca un taler pe care se aşează, în cadrul Proscomidiei, Agneţul şi părticelele sau miridele care-l înconjoară. Agneţul e bucata de prescură (pâinea de împărtăşanie) având pecetea IIS-HR NI-KA; ea, şi numai ea, se va preface, în cadrul Sfintei Liturghii, în Trupul lui Hristos. În jurul Agneţului se aşază alte părticele/miride de prescură, în amintirea Maicii Domnului, a celor nouă cete de sfinţi, precum şi pentru pomenirea ierarhului locului, a conducătorilor ţării, a ctitorilor bisericii şi a creştinilor vii şi morţi.

Ca şi celelalte obiecte de cult, sfântul disc este sfinţit printr-o rugăciune preoţească din Molitfelnic înainte de a începe a fi utilizat pentru întâia oară.

Steluţa – obiectul de metal care se pune peste disc pentru a proteja părticelele aşezate pe el. Steaua sau steluţa la Proscomidie simbolizează steaua care a condus pe magii din Răsărit la locul naşterii Mântuitorului, ceea ce indică şi formula biblică rostită de preot când aşează steaua peste disc  „venind steaua, a stat deasupra unde era Pruncul” ( Matei, cap. 2, vers. 9).

Copia – un cuţit în formă de lance, cu care se taie părticelele aşezate pe disc, şi care simbolizează suliţa cu care a fost împuns în coastă Mântuitorul pe cruce.

La Proscomidie, scoaterea Agneţului cu copia din prescură, închipuie Naşterea cu trup a Domnului din Fecioară.

Linguriţa – folosită la împărtăşirea credincioşilor cu Trupul şi Sângele Mântuitorului,  închipuie atât cleştele cu care heruvimul din viziunea profetului Isaia (6, 6­7) a pus cărbune aprins pe buzele profetului, ca semn al curăţirii de păcate şi al misiunii sale profetice, cât şi pe Maica Domnului, care a purtat în pântecele ei Pâinea cea cerească.

Buretele simbolizează buretele îmbibat cu oţet si fiere, cu care ostaşii L-au adăpat, în batjocoră, pe Mântuitorul lisus Hristos. El este folosit de către preotul slujitor pentru a strânge miridele (fărâmituri de prescură ) de pe Sfântul Disc.

Acoperămintele sau procoveţele sunt ca nişte valuri mici pătrate, făcute din acelaşi material din care se confecţionează veşmintele liturgice. Ele servesc la acoperirea vaselor sfinte şi sunt în număr de trei: un val pentru disc, altul pentru potir şi unul mai mare, numit Aer, pentru acoperirea ambelor vase sfinte (discul şi potirul) care se folosesc pentru săvârşirea Sfintei Liturghii în cultul ortodox. Simbolizează piatra pusă pe mormântul Domnului. Locul acestui aer l-a luat mai târziu Epitaful. Pe fiecare acoperământ se brodează un motiv sfânt sau cel puţin semnul Sfintei Cruci.

Prescura este o pâinişoară foarte mică, în formă de cruce sau rotundă, din aluat dospit, peste care înainte de coacere, se aplică o pecete de lemn cu iniţialele numelui Mântuitorului (IS, HS, NI, KA = lisus Hristos învingătorul). Aceste prescuri se aduc de credincioşii ortodocşi ca ofrande (prosforă) la slujba Sfintei Liturghii dimineaţa, înainte de începerea liturghiei, se dau preotului la Proscomidiar şi preotul pregăteşte din ele Darurile pentru Sf. Euharistie.

Preot Apreotesei loan