„Sus să avem inimile!”
,,Sus să avem inimile!”,
cu multă credință să năzuim,
Harul cel dumnezeiesc asupra
noastră să dobândim.
,,Sus să avem inimile!”,
acest îndemn liturgic să ni-l însușim.
,,Sus să avem inimile!”,
cu credință tare, cu toții să ne dorim
Și, cu cutremur și iubire sfântă,
,,Avem către Domnul”, să făgăduim.
Cu întreaga noastră ființă, lui Dumnezeu,
în orice clipă să ne dăruim,
Să Îi dăruim simțirea, cugetele
și mintea noastră, să-I dăruim viața toată,
În semn de iubire și recunoștință,
pentru cutremurătoarea Jertfă sfântă.
„Sus să avem inimile!” Sus, la Tronul
lui Dumnezeu, inimile să le înălțăm
Și-n veșnică iubire ce izvorăște
din Hristos, frumos, să ni le înveșmântăm.
În toată vremea, ,,Sus să avem inimile!”
și cu gând cinstitor ,,Să mulțumim Domnului!”
Căci ,,cu vrednicie si cu dreptate este
a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Treimei celei de o ființă și nedespărțite”,
Treimei sfinte, Treimei de viață dătătoare.
,,Sus să avem inimile!” și să avem
o viață duhovnicească sfințitoare și mântuitoare.
Să învățăm cât e de important a ,,fi în lume”
fără a fi „din lume”, pentru a străbate Cerul,
Precum îngerii și heruvimii cu aripi de iubire
și lumină, ce neîncetat slavoslovesc pe Domnul.
Iubind neîncetat și fără măsură, putem zbura
cu sufletul până la nori și dincolo de ei.
Iubind neîncetat și fără măsură, cu iubirea
răstignită și înviată a lui Hristos, poți de vrei:
Să înlături orice obstacol de pe drumul ce
duce spre Acasă, să trăiești bucuria veșniciei
Și să devii cetățean al Raiului divin, să primești,
așadar, în dar, cununa prețioasă a mântuirii.
Avem inimile către Domnul și-I mulțumim
cu vrednicie și dreptate, doar trăind starea iubirii,
Doar trăind starea virtuților morale și creștine,
doar împlinind poruncile lui Dumnezeu.
,,Sus să avem inimile!” Și eu, și tu frate,
și tu sora mea întru Hristos, azi, mâine și mereu.
,,Sus să avem inimile!”, să ne eliberăm din
temnițele noastre interioare și liberi să zburăm
Spre înălțimi, spre Cer și toată viața noastră
lui Dumnezeu în dar, cu iubire, să I-o dăm.
,,Sus să avem inimile!” și astfel nu vom fi
niciodată, îngenuncheați de vrășmașul cel rău,
Nici înlănțuiți în închisoarea deznădejdii, a urii
și cârtirii, și nu vom fi aruncați în niciun hău.
,,Sus să avem inimile!” și așa vom fi bravi ostași,
mereu biruitori în războiul duhovnicesc,
Așa ne vom ridica pe scara virtuții, din prăpastia
întunecată a păcatului și a traiului lumesc.
,,Sus să avem inimile!” ca să ne înveșmântăm
în haina sfântă a Harului dumnezeiesc.
,,Sus să avem inimile!” și să ne ațintim privirea
spre Soarele Hristos, spre Împăratul ceresc.
,,Sus să avem inimile!” și ele să fie mistuite
de-un dor pătrunzător de Cer, de Dumnezeu
,,Sus să avem inimile!” Și eu, și tu frate,
și tu sora mea întru Hristos, azi, mâine și mereu…
Cristina Toma
