Tag: Sănătate maximă! Iulia Romedea

Articole

Siminocul – planta nemuririi

Siminocul – planta nemuririi

Siminocul, numit științific Helichrysum arenarium, este o plantă ierboasă frumoasă, cu flori rezistente sub formă de biluțe mici de culoare galben auriu, cunoscută în popor sub diferite denumiri de: siminic, flori de paie, iarba flocoasă, imortele, mărgica sau ochișori. Această plantă este originară din sudul Europei care face parte din familia Asteraceae, având o legendă care spune că siminocul este planta născută din lacrimile Fecioarei Maria prelinse pe mormântul lui Iisus. Este foarte rezistentă și se adaptează perfect în solurile calcaroase și nisipoase. În România crește în zonele spontane de câmpie și deal și poate fi întâlnită până la 1000 m altitudine, important este ca zonele să fie însorite. Tăiat, siminocul își păstrează forma și culoarea timp îndelungat, de aici și denumirea de imortelă. Tulpina siminocului crește până la 50-60 cm, este dreaptă, neramificată, frunzele sunt lanceolate, opozite, cele de la bază sunt mai lungi și sunt acoperite cu perișori fini care le dau un aspect catifelat și o nuanță gri-argintie. În vârful tulpinii sunt florile galbene, grupate în capitule globuloase cu diametrul de 5-6 cm și înfloresc între lunile iunie - octombrie. Chiar și după uscare, planta își păstrează aspectul nemodificat, inclusiv culoarea galbenă a florilor. Substanțele amare din compoziție fac din siminoc o plantă de neocolit în tratamentele naturiste, cu proprietăți terapeutice care au uimit până și companiile producătoare de medicamente clasice. Citește mai mult
Articole

Prazul – un leac natural

Prazul - un leac natural
Prazul este o plantă erbacee bienală, leguminoasă, originară din zonele apropiate de Marea Mediterană: Egipt, Grecia și Asia Mică. Principala caracteristică a plantei este bulbul mare din care se desprinde rădăcina care are forma firoasă, de „mustăți”. Bulbul este alungit, tulpina este groasă, de culoare albă, frunzele sunt lungi, cu vârf ascuțit, iar florile au culoare albă. Prazul este înrudit cu ceapa și usturoiul și chiar dacă este o legumă modestă sau banală, cercetările au arătat că este dotat cu proprietăți terapeutice la fel de puternice cu cele ale usturoiului și cepei. Prazul conține 87-90% apă, hidrați de carbon, proteine, glucide, lipide, glucoză, fructoză, zaharoză, grăsimi substanțe minerale (potasiu, calciu, fosfor, sulf, clor, magneziu, sodiu), ulei volatil, saponine și vitamine ( C, PP, K, B6). Citește mai mult
Articole

Salvia – o plantă salvatoare

Salvia – o plantă salvatoare

Salvia este o plantă perenă, originară din zona mediteraneană, care crește și în România în partea de sud a Dobrogei în grădini însorite, cu tulpină mult ramificată, ierboasă în partea superioară și lemnoasă în partea inferioară. Frunzele alungite, păroase pe ambele fețe, un timp sunt de culoare argintie și apoi devin verzi-cenușii, iar florile grupate sunt albastre cu nuanțe violet. În scop medicinal, de la salvie se folosesc frunzele și părțile aeriene înflorite.
Citește mai mult
Articole

Afinul – alimentul medicament

Afinul - alimentul medicament

Afinul denumit popular afin de munte, afin negru, coacăză, cucuzie sau pomușoară, este un arbust din familia Ericaceae. Poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Crește în zone de munte, mai ales pe versanții cu umiditate crescută și temperatură moderată. Afinul înflorește în lunile mai-iunie, are fructe mici, de culoare închisă albastru spre negru, zemoase, cu gust plăcut dulce-acrișor.

Citește mai mult
Articole

Anghinarea – un aliment versatil

Anghinarea – un aliment versatil
Anghinarea este o plantă ierboasă de origine mediteraneană, care se cultivă și pe teritoriul țării noastre în regiunile din sud. Este considerată o legumă, dar de fapt, ea este un soi de ciulin. În primul an de la cultivare se dezvoltă frunzele lungi de până la un metru și late de 30 cm, cu margini crestate, de culoare albicioasă, cu peri deși. Fiind sensibilă la temperaturi scăzute, pe timpul iernii trebuie protejată de frig prin acoperire cu frunze sau paie. Abia în al doilea an dintre frunzele înalte apar și flori mari de culoare violacee în formă globuloasă. În scop terapeutic se utilizează frunzele de anghinare, care au gust amar și se recoltează de 3-4 ori pe an, după maturizare, între lunile iunie-septembrie.
Citește mai mult
Articole

Mușețelul – „floarea Raiului”

Mușețelul – „floarea Raiului”

Mușețelul este o plantă erbacee anuală, crește spontan în flora din Europa, Asia și Africa de Nord. Ea poate fi întâlnită pe marginea drumului, în parcuri, pe câmpii sau pe lângă garduri. Este o plantă comună, delicată care are talia de 30-50 cm, având tulpina verde și puternic ramificată. Frunzele sunt divizate, iar florile sunt grupate în capitule terminale, foarte parfumate, cu flori galbene tubulare, înconjurate de petale albe. În scop terapeutic sunt utilizate florile, care se recoltează în zilele însorite din mai până în iunie, se întind la uscat în straturi subțiri, în spații curate și bine aerisite și pot fi utilizate pe tot parcursul anului. Mușețelul este o plantă medicinală delicată cunoscută în popor și sub alte denumiri: romaniță, romonel sau „floarea Raiului”, datorită proprietăților curative pe care le are și pentru că vindecă suferința de orice fel. Florile proaspete ale mușețelului sunt bogate în compuși glucozoizi și flavonoizi, au cantități însemnate de acizi grași, fitosteroli, substanțe amare, mucilagii și ulei volatil, conțin vitamine, minerale, ulei eteric și au puteri tămăduitoare complexe. Citește mai mult
Articole

Țelina – legumă medicinală de sezon

Țelina - legumă medicinală de sezon
Țelina este o plantă medicinală și legumicolă care poate atinge o înălțime maximă de un metru și care își are originile în sudul Europei. Planta are un rizom gros, aproape rotund, ușor denivelat, frunzele sunt mari, cu coadă foarte lungă de un verde-închis, iar florile sunt albe. Suntem obișnuiți să consumăm în special rădăcina de țelină și o folosim în supe, ciorbe, salate, neglijând frunzele și tulpinile fără să știm ce secrete ascund. Din punct de vedere medicinal, toate părțile plantei sunt utile: rădăcina, frunzele și semințele, fiind preparate sub formă de infuzie, sirop, suc de frunze și cataplasme. Țelina are efecte detoxifiante, antiinflamatorii, antidepresive și antibiotice, poate preveni și ameliora diferite afecțiuni. Citește mai mult
Articole

Mugurii de pin – revitalizează organismul

Mugurii de pin - revitalizează organismul .

Pinul face parte din familia Pinaceae, este o plantă originară din țările nordice, care cuprinde peste 170 de specii de conifere printre care bradul și molidul. Spre deosebire de brad, pinul are o cantitate mai mare de rășină și mai multe proprietăți terapeutice, în special mugurii. Există peste 20 de specii de pini care produc muguri comestibili. Mugurii de pin reprezintă semințele comestibile ale pinului. Cele mai populare soiuri de pini din care pot fi recoltați muguri sunt pinul mexican, pinul de Colorado, pinul italian și pinul chinezesc. Citește mai mult

Articole

Liliacul – parfum, putere, vindecare

Liliacul – parfum, putere, vindecare

Liliacul, cunoscut sub denumirea științifică de Syringa vulgaris, este un arbust ornamental, originar din Asia Mică, fiind foarte apreciat pentru florile sale minunate și parfumate. Pe lângă faptul că ne copleșește cu parfumul său inconfundabil, liliacul are și numeroase puteri vindecătoare, fiind un remediu naturist excelent pentru sănătate și frumusețe.

Pe vremuri florile de liliac erau consumate pentru eliminarea paraziților intestinali, dar și pentru tratarea malariei, însă în vremurile noastre specialiștii au aflat cât de eficiente sunt florile de liliac în tratarea anumitor afecțiuni. Liliacul conține glucide, substanțe amare, amidon, rezine.

Florile de liliac conțin zaharoză, emulsină, invertină și alte elemente active care le conferă proprietăți astringente, revulsive, tonice, calmante, vasodilatatoare, vermifuge, antireumatice, în scop terapeutic folosindu-se toate părțile plantei, mai puțin rădăcina. Pentru a beneficia de proprietățile terapeutice ale florilor de liliac, se pot folosi sub formă de infuzie, tinctură sau chiar sub formă de vin cu liliac. Florile de liliac se culeg atunci când sunt deschise în proporție de 80 %, se lasă la uscat într-un loc aerisit și se întorc zilnic pentru a se usca uniform. Citește mai mult

Articole

Reumatismul – remedii naturiste la îndemâna tuturor

Reumatismul – remedii naturiste la îndemâna tuturor

Reumatismul reunește o serie de afecțiuni ale căror simptome sunt durerile aparatului locomotor și ale articulațiilor. Cauzele instalării acestei afecțiuni sunt de natură microbiană, imunitară sau genetică. Din categoria afecțiunilor reumatice fac parte artrita infecțioasă (această boală afectează articulațiile, bolnavii se mișcă cu greutate, au febră, dureri, frisoane) și artroza ( osteoporoza), în care se produce distrugerea cartilajelor articulare, bolnavul având dureri la fiecare mișcare, apărând probleme la mobilitatea articulară. O altă afecțiune reumatică este guta, o boală a metabolismului, apărută datorită consumului exagerat de carne (organe), producându-se o suprasaturare a acidului uric. Poliartrita cronică este afecțiunea articulațiilor mâinilor și picioarelor, efectele acesteia sunt afectarea gleznelor, coatelor, anchiloza temporară și deformări ale articulațiilor.

Citește mai mult
Sănătate pentru toți

Dafinul – coronița condiment

Dafinul - coronița condiment

Dafinul este originar din Levant și în prezent este cultivat mai ales în regiunile mediteraneene. Acest arbore a fost venerat în perioada romană, îi era dedicat zeului Apollo, iar din ramurile lui înfrunzite se împleteau cununi purtate de împăraţii romani, iar sub formă de coronițe (lauri) era oferit poeților și generalilor victorioși. Citește mai mult

go top