Un mare preot duhovnic și un erou necunoscut

Cu frică de Dumnezeu și cu binecuvântarea părintelui paroh al Bisericii „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din comuna Săvinești, încerc să readuc în memoria enoriașilor imaginea unui om, preot și erou, care a păstorit credincioșii satului în perioada de după trecerea la Cel de Sus a preotului Victor Hârțescu și până la venirea preotului Petru Munteanu.
Cei care citesc aceste simple rânduri și sunt din comuna Săvinești își dau seama imediat că este vorba de preotul paroh Gheorghe Filip, a cărui imagine nu poate fi uitată de nici un credincios din parohia noastră și chiar din împrejurimi. Născut la data de 7 iunie 1914 în satul Dămileni, comuna Cristinești, raionul Dorohoi, părintele Gheorghe Filip a fost cel mai mic copil din cei șase ai familiei Nicolae Filip. La trei luni rămâne orfan de tată, care moare în Primul Război Mondial, iar la un an și opt luni – orfan de mamă. Surorile mai mari au fost nevoite să împartă sărăcia și cu mezinul, iar frații care aveau peste trei ani au ajuns în grija statului.
Părintele Gheorghe a urmat cursurile liceului din Cernăuți, iar facultatea de teologie a absolvit-o la Suceava și Cernăuți în anul 1941, an în care s-a și căsătorit cu Ortansa, cu care a avut două fete: Felicia și Angela. După hirotonie a fost trimis să ridice biserica din satul Sinești (Iași). Prima parohie i-a fost încredințată în localitatea Broscăuți – Dorohoi, în anul 1943. Părintele era considerat un bun organizator și gospodar întrucât a reușit să construiască 11 biserici, în localități apropiate, în condiții foarte grele din cauza regimului comunist. În martie 1944, părintele împreună cu familia sa, au fost nevoiți să plece în refugiu la Gura Șuții, raionul Titu și Cătunu, din raionul Ploiești.

În anul 1945, a fost transferat în parohia Bălușeni – Botoșani, unde împreună cu soția sa, a organizat un cor bisericesc, cu care mergeau și în satele alăturate.

După plecarea regelui în 1947, au venit la putere comuniștii, avându-i în frunte pe Ana Pauker și Teohari Georgescu, care aveau drept scop distrugerea credinței și elitei românești. Părintele avea un prieten avocat, Marcel Adam, cu care discuta adeseori despre venirea americanilor în țara noastră. Aceste afirmații în public i-au adus mari necazuri, fiind arestat în 1948. Atitudinea ostilă regimului comunist i-a adus apoi mulți ani de detenție în penitenciarele din Râmnicu Sărat, Aiud, Sighet, Jilava și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Prima condamnare a fost de șase ani (1948-1956), iar a doua a început în 1959 și trebuia să dureze 25 de ani. Amnistia politică din 1964 a dus la eliberarea sa după cinci ani de executare. În perioada în care părintele Gheorghe efectua condamnarea la Canal, fetele au fost înfiate formal pentru a putea urma studiile, iar soția a locuit în satele din apropierea Canalului și muncea ca zilieră în agricultură pentru a fi mai aproape de părintele Filip și pentru a-și întreține financiar familia.

După eliberare, părintele primește parohia Alba din Dorohoi, apoi este mutat la Vlădeni – Dorohoi, iar în 1972 ajunge la Săvinești. Aici, enoriașii Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” au cunoscut un om, un părinte duhovnic, un erou. Anii de suferință în închisorile comuniste au contribuit la înrăutățirea stării de sănătate și la trecerea la cele veșnice a părintele Filip în anul 1997, la data de 5 noiembrie. Elevii de la Școala din Săvinești au privegheat la sicriul ce purta trupul neînsuflețit al părintelui, așezat în sfânta biserică. În fiecare an, la sărbătoarea Sfântului Gheorghe și în ziua Înălțării Domnului (Ziua Eroilor), enoriașii parohiei înconjoară mormântul părintelui din curtea bisericii și își aduc aminte cu evlavie de cel care le-a fost preot și îndrumător. Candela aprinsă de fiecare să constituie lumină veșnică. Amin!

Fam. prof. Sandu și Angela Cojocaru