
- carmen
- februarie 20, 2026
- 12:50 pm
Un om află că Mântuitorul voia să vină la el în vizită:
– „La mine, în casa mea?” – strigă el.
Se duse în camere, urcă în pod şi coborî scările casei în pivniţă. Privi casa cu alţi ochi.
– „Imposibil!” – strigă el.
– „În acest grajd nu se poate primi nicio vizită. Totul e mizerabil. Totul e plin de gunoaie. Nu e niciun loc de odihnă. Nici nu este aer pentru respiraţie!”
Deschise ferestrele şi uşile.
– „Fraţilor! Prieteni buni!” – strigă el. „Ajutaţi-mă, vă rog, la curăţenie! Măcar unul! Dar repede!”
Începu să măture casa. Prin norii denşi de praf observă cum unul îi veni într-ajutor. Au cărat gunoiul în faţa casei şi i-au dat foc. Au spălat podeaua şi scările. Au avut nevoie de multe găleţi cu apă pentru a curăţa geamurile. Cu toate acestea, încă mai era mizerie în colţuri şi pe margini.
– „Nu vom reuşi să terminăm!” – oftă omul.
– „Ba vom reuşi!” – spuse celălalt.
Şi aşa au muncit din greu toată ziua.

Când se făcu seară, au mers amândoi în bucătărie şi au aşternut masa.
– „Foarte bine!” – spuse omul. „Acum poate veni vizitatorul meu pe care îl cinstesc și iubesc. Acum poate veni Hristos… Unde s-o fi oprit?”
– „Dar sunt aici!” – spuse celălalt şi se aşeză la masă.

Preot Petru Munteanu
Alte articole: „Vindecarea”, de Kathleen O’Meara
