Când e primăvară în sufletul meu…

Când e primăvară în sufletul meu…

Când e primăvară în sufletul meu,
acesta e o grădină cu flori de diamant,
O grădină de ghiocei albi şi puri
ce îmi amintesc de Haina Botezului Sfânt,
De ghiocei, ce cu curaj se iţesc
din al sufletului pământ îngheţat,
Ca să vestească inimii, că nu mai e timp de dormit, de hibernat,
Fiindcă a sosit vremea dezmorţirii spirituale,
vremea credinţei lucrătoare,
Vremea bucurei autenticei ce izvorăşte din Hristos-Izvor de iubire şi iertare,
Fiindcă e vremea Învierii, când moartea a fost învinsă de-a Mântuitorului Răstignire,
Fiindcă e timpul înfloririi duhovniceşti,
timpul prielnic pentru orice reînnoire.

Când e primăvară în sufletul meu,
acesta miroase a parfum de lăcrămioare,
De suave lăcrămioare cu frunze de smerenie
şi petale de autentică căinţă.
Când e primăvară în grădina sufletului meu
înfloresc magnolii, irişi şi lalele.
Când e primăvară, sufletul mi se înalţă
spre albastru infinit pe aripi de speranţă.

Când e primăvară în sufletul meu,
visez frumos la umbra salcâmului în floare.
Când e primăvară, întunericul din sufletul meu
e alungat de blândele raze de soare.
Când e primăvară în sufletul meu,
visez că sunt o prinţesă cu cunună de margarete,
Visez că sunt o prinţesă ce are prinse flori de cireş
şi de cais prin rebelele-i plete.

Când e primăvară în mintea mea,
gânduri frumoase sosesc pe aripi de păsări călătoare.
Când e primăvară în sufletul meu,
toate gândurile şi trăirile mele se preschimbă-n poezie.
Când trăiesc starea minunată a primăverii,
mă reîntorc cu drag în minunata mea copilărie.
Când sufletul mi-e înveşmântat în divina mantie
a primăverii, am învăţat lecţia de fericire.

Cristina Toma