Ce este Crucea lui Hristos? De câte feluri este Crucea?
Părintele Cleopa, în multe din predicile
Sfinției Sale, ne-a răspuns la întrebarea:
Ce este crucea lui Hristos? Cei ce
„o vor lua lua așa simplu”, o vor considera:
„Două lemne puse de-a curmeziș”, iar cei ce vor
„căuta taina cea mare care este-n ea
Și taina mântuirii neamului omenesc
care s-a țesut în ea”, vor vedea altceva:
Ce este Crucea lui Hristos? De câte feluri este Crucea?
„Crucea lui Hristos este mai întâi Altar”,
pentru că Iisus Hristos pe ea s-a jertfit,
Și cu preascumpul și preasfântul Său Sânge,
Mântuitorul lumii, pe aceasta a sfințit
Și pe noi ne-a răscumpărat, Crucea este arma
cu care Dumnezeu, pe diavol a biruit.
„Și zic dușmanii Crucii că noi trebuie
să cinstim numai pe Hristos, dar nu și crucea”,
Fiindcă ea e o măciucă care a omorât pe Hristos,
însă Părintele Cleopa ne spune apăsat:
„Blestemată este părerea aceasta.”
„Scriptura ne arată că David a tăiat capul lui Goliat.
Dar cu ce? Cu o sabie, și sabia aceasta o socotea
poporul, sfântă, și era ținută în Sfânta Sfintelor,
În cortul cel sfânt, învelită într-un veșmânt,
lângă efod”, fiindcă pe David, ea l-a făcut biruitor.
„Așa și această biruitoare armă a lui Hristos,
cu care s-a biruit satana și puterile întunericurilor
Trebuie păstrată în loc de cinste, cu toată sfințenia”,
că a fost arma cea puternică a lui Hristos,
Cu care a biruit pe Goliat cel nevăzut, pe satana”.
Tot părintele Cleopa, ne spune foarte frumos
Ce mai este Crucea lui Hristos. „Crucea lui Hristos
este pecetea Dumnezeului Celui Viu.”
„Este pricinuitoarea înălțării și preaînălțării
lui Iisus Hristos”, motivul și pricina și mijlocul
Prin care S-a înălțat Domnul nostru Iisus Hristos
mai presus de tot numele”, căci pe al Său Fiu,
„Dumnezeu Părintele L-a suit mai presus
de toată stăpânia și începătoria și domnia”.
„Ce mai este Crucea lui Hristos? Crucea lui Hristos
este steagul și dacă vreți, emblema.”
Este stema și steagul lui Hristos, care va străluci
puternic mai înainte de al lumii sfârșit,
Nu numai pe pământ, ci și pe norii cerului,
cum spune cu înțelepciune sfântul Evanghelist:
„Și atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului”,
deci, iată cât de mare taină s-a lucrat
Prin Cruce: s-a lucrat mântuirea neamului omenesc,
prin Cruce puterea iadului s-a sfărâmat.
Dar oare de câte feluri este Crucea? Părintele ne arată
că în cuvintele dumnezeieștilor Scripturi,
Înțelesul crucii este tâlcuit în mai multe feluri,
dar în linii generale sunt două înțelesuri.
Crucea are un înțeles duhovnicesc și unul material,
înțelesul duhovnicesc al Crucii îl avem,
Când de toate suferințele și patimile cele
preaînfricoșate ale lui Hristos, aminte ne aducem
Și zicem că Domnul nostru „a purtat crucea suferinței
până la moarte – și moarte pe cruce.”
„În acest înțeles se cuprind și cele ce se spun
de către Mântuitorul” în Sfânta Evanghelie:
„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine,
să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie.”
Iar crucea materială este propriu-zisă,
crucea aceea pe care a dus-o Mântuitorul în spate.
„Și ducându-Și cucea, a ieșit la locul ce se cheamă
al Căpățânii, care evreiește se zice Golgota.
Unde L-au răstignit…” Și mai zice Evanghelia:
„Și stăteau lângă crucea lui Iisus, Mama Lui
Și sora Mamei Lui, Maria lui Cleopa, și
Maria Magdalena”. Așadar, aici, să știm că se vorbea
Tot de crucea cea de lemn. „Dar de ce Mântuitorul,
în drum spre Golgota – calea durerii –
A îngăduit să ducă un om crucea Lui,
de la o vreme înainte, anume Simon Chirineanul?
Știți de ce? Pentru că la patima lui Hristos
n-a pătimit Dumnezeirea, ci numai Hristos” – omul.
„Dacă ar fi voit Dumnezeirea să o ajute
pe firea omenească, Hristos putea să ducă și munții
Și tot pământul până la Golgota, dar atunci
El pătimea ca un om,” și ca un om în chinul durerii,
A avut nevoie de ajutor. „Cine mergea cu crucea în spate?
Cine o ținea și înseta și era rănit?
Cine o purta?” Firea omenească a Mântuitorului
Iisus Hristos – Domnul nostru preaiubit.
„Deci, ca om, El slăbise și avea nevoie de
ajutorul altui om care să ducă crucea până la groapă.
Așa spun dumnezeieștii Părinți: că și noi uneori
trebuie să fim ajutorați” în necazuri și scârbă,
De frații nostri întru Hristos, „ca să putem duce
crucea suferințelor până la ușa mormântului.”
Crucea purtată în spate de Hristos și
Simon Chirineanul, lângă care a stat Maica Domnului
Și celelalte femei mironosițe, este crucea cea materială,
crucea propriu-zisă, cea din materie,
Și „toți acei care, deși își zic «credem»,
nu cinstesc crucea lui Hristos”, fac mare nebunie.
„Ei primesc crucea numai ca simbol tainic,
adică numai crucea spirituală”, și nu o recunosc
Pe cea materială, crucea lui Hristos cea din lemn,
dar ei făcând aceasta, tare amarnic greșesc.
„Îndoit este omul, având o parte văzută și
una nevăzută, fiind alcătuit din trup și suflet.
Îndoită deci este și crucea, una materială la care
se închină și cu care se însemnează și pe frunte
Și alta spirituală, în suflet, adică hotărârea
de a răbda cu dragoste”, necazurile și ale vieții ispite,
Pentru a împlini legea și poruncile lui Hristos.
Dar să mai vorbim și în alt înțeles despre cruce.
„Multe trebuie spus că sunt crucile:
este crucea celor căsătoriți, este a celor feciorelnici,
Este crucea celor bolnavi, este crucea celor călători,
este crucea ostașilor”, și multe alte cruci,
Dar toți trebuie să poarte o cruce pentru
dragostea lui Iisus Hristos, ca să se poată mântui.
Așadar, nimeni de pe acest pământ,
„din cei care sunt botezați în numele Sfintei Treimi,
Nu se poate mântui fără cruce. Cine ia crucea
cu dragoste și mulțumire pentru Mântuitorul
Și e foarte mulțumit când e certat de Dumnezeu,
cu pagube, cu scârbe, cu ocară, cu foame,
Cu sete, cu boală, cu robie, cu necaz, cu întristare”,
cine îl are drept model pe Iov – răbdătorul,
Cine își ducea crucea cu demnitate și credință
și somnul orbirii spirituale, niciodată nu doarme,
Cine acceptă voia lui Doamne și-și duce cu
bucurie crucea, devine vrednic următor al lui Hristos.
Deci, toți cei ce vrem să ne mântuim, să purtăm
cu iubire și bucurie crucea, să o ducem frumos
Pe umerii ființei noastre, să fim închinătorii Crucii
lui Iisus Hristos, și a celei văzute și sfințite,
Pentru că îndoit e omul, îndoită e crucea,
crucea spirituală este, așadar, curaj și răbdare în ispite,
În toate necazurile și încercările vieții, iar crucea
materială este cea din lemn, din aur sau argint,
Sau din orice altă materie, dar niciodată
să nu ne închinăm acestei materii, ci semnului sfânt
Al Fiului Omului, să ne închinăm cu multă evlavie
crucii materiale, semn și steag al Domnului,
Iar pe cea spirituală, s-o avem pururea în minte
și în suflet, de vrem să fim cetățeni ai Raiului.
Să nu uităm niciodată că, Crucea lui Hristos
înseamnă iubire, înseamnă Înviere, înseamnă iertare,
Și că ea este păzitoare a lumii, slava Bisericii,
visteria minunilor, izvor de daruri, armă biruitoare,
Semnul adevăratei bucurii, izbăvirea vechiului blestem,
a tuturor celor deznădăjduiți, apărătoare,
Lumina îngerilor, rana demonilor, binecuvântarea
lui Dumnezeu către toată lumea cea muritoare,
Izbăvitoarea multor răutăți, dăruitoarea multor bunătăți,
scară până Acasă la Cer, ușa tainelor,
Arma păcii, semnul călătorilor, temeiul dreptei credințe,
păzitoarea și lumina tuturor creștinilor.
Să nu uităm niciodată că, Crucea lui Hristos
este toiagul cel tare care a sfărâmat ușile iadului,
Să nu uităm niciodată că, Crucea lui Hristos
este cheia împărătească ce a deschis ușa Raiului!
Să nu uităm că Sfânta Cruce e Altarul pe care
s-a adus jertfa cea adevărată pentru noi, oamenii!
Așadar, cu multă dragoste, evlavie și credință,
să fim închinători și vrednici purtători ai Crucii!
Cristina Toma
