Ce vreți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor asemenea

Ce vreți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor asemenea

Ce vreți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi lor
asemenea, acest verset pe cât de scurt e,
Pe atât de înaltă și desăvârșită învăţătură
pentru mântuirea sufletelor omeneşti, el are.
Această învățătură cuprinde toată mântuirea,
căci ea ne învaţă să-i iubim pe dușmani,
Așa cum ne învață cuvântul Evangheliei sfinte,
care zice: iubiți pe vrăjmașii voștri!

Această poruncă este dată de însăşi înţelepciunea
şi Cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos,
Însă, că este cu nepuțință a o duce la îndeplinire
cu fapta, gândește tot omul necredincios.
Dar nu e așa, căci Bunul şi Preasfântul Mântuitor
niciodată n-a spus vreo învăţătură în lume,
Care să nu se poată împlini de oameni,
căci El știe tot adâncul neputinței firii noastre.
Şi cum a început Hristos să înveţe această învăţătură
a iubirii de vrăjmaşi? Prin cuvintele:
Precum voiţi să vă facă vouă oamenii,
faceţi şi voi lor asemenea. Iată cât adevăr de mare
Și câtă dreptate, cuprind aceste dumnezeiști cuvinte,
așadar, să luăm seama cu toții la ele.

De nu vrem ca alții să ne pricinuiască vreun
lucru rău, nici noi să nu le facem vreun rău.
De nu vrei ca altul să te vorbească de rău,
nici tu nu bârfi sau cleveti, sau osândi pe semenul tău.
De nu vrei să fii dușmănit nu dușmăni,
de nu vrei să fii batjocorit nu batjocori nicicând.
De nu vrei să fii furat nu fura de la altul,
de nu vrei să fii mințit spune adevărul oricând.
De nu vrei să fii dușmănit nu dușmăni și nu urî,
de vrei să fii iertat pentru greșeli,
Iartă și tu pe greșiții tăi, de vrei să fii cinstit
și să nu fii trecut cu vederea, nici tu nu ocoli
Pe cel de lângă tine, acordă tuturor respect
și atenție, fără discriminare, necondiționat.
De vrei să primești daruri dăruiește cu bucurie,
ca să fii iubit iubește autentic, sincer, curat.
Părintele Cleopa ne spune că aceasta e măsura
dreaptă pe care nimeni n-o poate tăgădui.
De vreau să biruiesc răul să fac doar bine
și tot ce voiesc să-mi facă altul, să-i fac şi eu lui.
Și atunci se păstrează caldă toată dragostea
de aproapele şi dreptatea lui Dumnezeu.
Iar după această dreptate a Sfintei Evanghelii,
de care trebuie să fim conștienți mereu,
Mântuitorul Hristos ne-a dat o învăţătură
şi mai desăvârşită, adică să nu iubim numai prietenii,
Ci pe toți oamenii, fie ei și cei ce nu ne iubesc
și nu ne doresc binele, fie chiar şi vrăjmaşii.
Căci ne zice Domnul, dacă iubim pe cei ce ne iubesc,
ce răsplată avem, că așa fac și păcătoşii
Şi, dacă dăm împrumut celor de la care nădăjduim
să luăm înapoi, ce mulțumire mai avem,
Că şi păcătoşii dau cu împrumut, ca să primească
înapoi întocmai, de aceea dacă vrem
Să fim fiii Celui Preaînalt și răsplata noastră multă
să fie, cu împrumut să dăm celui ce ne cere
Fără să nădăjduim nimic în schimb, să fim
deci milostivi precum și Tatăl nostru milostiv este.
Așadar, să facem oricând bine celui care puternic
ne urăște, să iubim pe cel ce ne dușmănește
Și Apostolul ne învață că nu se biruieşte răul cu rău,
ci întotdeauna răul cu binele se biruiește.
Dar noi păcătoşii zicem: Cum să binecuvintez
sau cum să-l iubesc pe acela care mă ocărăşte?
Cum pot, oare, să-i fac eu bine aceluia ce mă bate
şi mă vatămă şi pururea mă prigoneşte?

Credem că nu se poate să răspunzi la răutate cu iubire,
dar totul e posibil cu ajutorul Domnului.
Uităm că porunca divină a iubirii de dușmani
a fost împlinită, chiar înainte de Legea Darului,
De aleşi ai lui Dumnezeu, cu mii de ani înainte
de venirea Mântuitorului Hristos în lume.
În Legea Veche David iubea pe vrăjmașul său Saul,
care-l prigonea și-l căuta să-l omoare.
David se ducea şi-i cânta psalmi Împăratului Saul,
când diavolul fără odihnă îl muncea
Şi, duhul necurat simțind puterea psalmilor lui David,
se ducea de la Saul, care se liniştea.
Dar când se scula de jos, întreba unde-i David
şi punea mâna pe suliţă să-l omoare.
Şi de trei ori a lovit cu suliţa în perete,
socotind să-l omoare pe David, pe doctorul lui.
David îl izbăvea de dracul ce-l chinuia neîncetat,
iar el îi dorea moartea binefăcătorului.
David şi-a arătat dragostea faţă de Saul şi altă dată,
când cu a lui oștire dormea într-o peșteră
Din pustiul Zif și, când Abisai, un general din oastea sa,
a vrut pe Saul să-l ucidă cu a lui suliță,
Nu l-a lăsat să-l omoare pe unsul lui Dumnezeu,
și atunci i-a tăiat numai o bucată de haină,
Ca să știe că aproape de el a fost, dar i-a cruțat viața,
fiindcă se temea de Dumnezeu și nu putea
Să facă rău, nici chiar vrășmașului ce dorea să-i ia viața,
așadar, de la David să-nvățăm iubirea.
Să o învățăm și de la Moise, care nu L-a lăsat
pe Dumnezeu să pedepsească pe poporul răzvrătit,
Preferând să moară mai bine el în locul poporului,
chiar dacă l-a amărât și împotriva lui a cârtit.
Dar Arhidiaconul Ştefan, cea dintâi oaie a lui Hristos
care a mers în urma Lui, cum a murit?
Era lovit fără milă cu pietre și bolovani,
iar el spunea rugăciuni de iertare pentru ai lui prigonitori.
Cu multă iubire L-a rugat pe Iisus să nu le socotească
păcatul acesta, așa să fim și noi iertători
Cu greșiții noștri, să fim următori ai mucenicilor
și sfinților, care când erau huliți și prigoniți,
Răspundeau prin vorbe bune și niciunul
nu se răzbuna cu rău, ci biruiau tot răul cu binele,
Ei împlinind această poruncă a Evangheliei,
iar Mântuitorul Iisus a împlinit-o mai înainte
De toţi cei din Legea Darului, căci atunci când
pe Cruce era răstignit, se ruga Tatălui, fierbinte:
Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac! Mântuitorul
şi cu fapta ne-a învăţat iubirea de dușmani.
El dă ploaie peste tot pământul, peste cei credincioși
și peste cei ce doar cu numele sunt creștini
Și-L răstignesc în toată clipa cu fărădelegile lor,
Îl răstignesc cu răutatea și cu neiubirea lor.
Dar Dumnezeu – izvor de iubire – răsare soarele
și peste cei păcătoși, nu numai peste cei drepți.
Dacă Dumnezeu ar ține seamă de toate păcatele,
fărădelegile și ale noastre nenumărate răutăți,
Ar trebuie să stăm fără să răsară soarele
şi fără să avem picătură de apă pe faţa pământului,
Pentru că toți în toată vremea, nu împlinim
poruncile Domnului și suntem vrăjmaşii Lui.
Poate va zice cineva: Dumnezeu poate face aceasta,
pentru că este Dumnezeu Atotputernic,
Dar eu sunt om şi după legea firii, eu pe cel
ce mă urăşte nu pot vreodată să-l iubesc autentic.
Da, nu putem noi, dar poate Dumnezeu. Şi noi,
dacă ne rugăm Lui şi dacă rămânem întru El,
Putem face aceasta, că dacă adânc ne rugăm
Preabunului Dumnezeu, El ne ajută să iubim la fel.

Să ne iubim unul pe altul, să ne purtăm sarcina
unul altuia și să facem bine celor ce ne fac rău!
Să nu fim ucigași de oameni, din cauza urii
și răutății, să nu cădem niciodată în al neiubirii hău!
Să nu alungăm din noi Duhul cel Sfânt
al lui Dumnezeu și dragostea Mântuitorului Hristos!
Să fim izvoare de bunătate, blândețe, iubire, milă
și iertare, să avem mereu un suflet frumos!
Să împlinim porunca iubirii de vrăjmași,
ca să devenim cu toții, cetățeni ai Raiului prealuminos!

Cristina Toma