Pr. Cleopa ne spune că-n loc de pământ tare
e nevoie de desăvârșită răbdare.
În loc de temelie, de credinţă nefăţarnică
şi dreaptă, de credință tare
Și Sfânta şi Preasfânta şi de viaţă
făcătoare Treime, în loc de pietre,
De felurimea faptelor bune şi a virtuţilor,
în loc de tină sau de aliaje
Care leagă pietrele, de smerita cugerare,
căci precum tina şi aliajele
Leagă pietrele, aşa smerenia leagă
întru una toate faptele cele bune.
În loc de cei patru pereţi avem nevoie
de cele patru virtuţi cardinale,
Atotcuprinzătoare, adică de pricepere,
întreaga înţelepciune, bărbăţie
Și dreptate. De pricepere, prin care
pricepem ce trebuie să facem,
Cele bune sau cele rele. De întreaga
înţelepciune, prin care înfrânăm
Toate pornirile cele dobitoceşti,
pasionale şi păcătoase pe care le avem.
De bărbăţie, prin care noi putem ascute
şi întări partea mânioasă a sufletului
Împotriva a tot păcatul, a patimii
înrobitoare, împotriva diavolului,
Şi de dreptate, care îi dă fiecărei părţi
a noastre ceea ce i se cuvine,
Adică părţii cuvântătoare priviri
duhovniceşti şi sfântă rugăciune;
Celei mânioase dragostea duhovnicească;
celei poftitoare înţelepciune
Și înfrânare, iar celei trupeşti,
hainele şi toate cele de care are nevoie.
În loc de acoperământ, noi trebuie
să agonisim dragostea cea desăvârşită
Către Dumnezeu şi către aproapele,
în loc de zidari, desluşirea să fie folosită,
Adică dreapta socoteală. Dar nu ajunge
discernământul sau desluşirea noastră,
De nu ar fi ajutată această dreaptă socoteală
de darul lui Dumnezeu, că auzi
Cum cântă Biserica: „De nu ar zidi Domnul
casa bunătăţilor, în zadar ne-am osteni”.
Deci adevăratul Ziditor al casei
celei de gând a sufletului nostru este Hristos
Care lămureşte dreapta noastră socoteală,
ca să lucrăm fapta bună, frumos,
Fără de făţărnicie şi fără de scop rău
şi numai după voia lui Dumnezeu.
Iar în loc de portar sau paznic al casei de gând,
dumnezeieştii părinţi ne învaţă
Să avem de-a pururea paza minţii
şi a inimii noastre cu multă socoteală şi grijă,
După cuvântul Scripturii care ne învaţă aşa:
„Fiule, cu toată trezvia păzeşte-ţi inima ta,
Că întru aceasta se află izvoarele vieţii.”
Așadar, cu multă grijă să ne construim casa
Sufletului și inimii noastre și să alegem
pe Mântuitorul Hristos, drept al ei Constructor.
Și atunci aceasta va fi clădită frumos,
cu temeinicie, va fi un locaș cald și primitor
Pentru infinita iubire de Dumnezeu și semeni,
va avea ferestre mari și luminoase,
Va fi atâta de încăpătoare, încât vor sălășlui
în pace și armonie și tare prietenoase,
Toate virtuțile teologice: iubirea, nădejdea
şi credinţa, dar şi toate virtuţile morale:
Smerenia, dreptatea, adevărul şi sinceritatea,
pacea, blândeţea şi bunătatea, milostivirea
Și compasiunea, curajul, modestia şi simplitatea,
cinstea şi omenia, liniştea și răbdarea.
Toate acestea vor convieţui în pace,
pentru veșnicie, și se vor înțelege ca niște surioare.
Şi cheia acestei case dinlăuntrul nostru,
va fi încredinţată surorii celei mai iubitoare,
Adică, iubirii – virtutea care mereu deschide
toate uşile ferecate ale oricărui suflet.
Să nu alegem să slujim împreună cu domnul
cel rău, căci dacă îi vom sluji vicleanului,
Casa sufletului ni se va dărâma sub forţa
răutăţilor noastre: a mândriei, a egoismului
A urii, a invidiei, a minciunii, a urâtului,
a slavei deşarte, a iubirii de sine şi orgoliului.
Se va dărâma atunci a noastră casă interioară,
fiindcă nu folosim cuiele iubirii răstignite,
Ale nădejdii şi ale credinţei, ci cuiele mâncate
de păcate și patimi, cuie foarte ruginite
Și fiindcă nu folosim cimentul dragostei,
care este liantul tuturor cărămizilor unei case.
Dacă nu folosim cimentul dragostei
de Dumnezeu şi semeni, ci pe cel de proastă calitate –
Cimentul răutăţii noastre – toate cărămizile
casei sufletului se vor prăbuşi la pământ,
Spre bucuria celui rău cu care ne-am împrietenit
şi care ne-a vândut acel rău ciment.
Să avem grijă din timp, așadar, ce fel de casă
ne vom zidi, fiindcă nu ştim cât vom trăi,
Nu ştim când vom părăsi această lume
pentru lumea de dincolo, unde vom fi cercetați
Ce fel de casă a sufletului ne-am construit
de-a lungul vieţii, şi pe cine am ales să ne fie
Constructorul şi tâmplarul acesteia și, dacă
aceasta este o casă dărâmată, plină de mizerie,
De mâlul patimilor noastre, nu o vom mai
putea repara, nu o vom mai putea reconstrui,
Pentru că ni s-au oferit destule şanse
pe care noi nu le-am fructificat de-a lungul timpului.
Ni s-au oferit de șaptezeci de ori câte șapte
șanse de a ne reconstrui casa sufletului
Prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi Taina Sfântă
a Euharistiei, ni s-a oferit o mare şansă:
Să Îl chemăm pe Domnul iubirii ca să ne zidească
o casă a sufletului trainică şi frumoasă,
În care să-şi aşeze tronul Împărăţiei Sale,
casa sufletului putea fi Împărăţia Domnului,
Putea fi Raiul preasfânt, luminos, și nu
templul în care şerpuieşte diavolul cu slugile lui.
Și atunci degeaba vom regreta lenea,
necredinţa, indiferenţa noastră, fiindcă nimic
Nu se mai poate schimba și amarnic vom regreta
și suspina că vom fi osândiți veșnic
În iadul neiubirii, să luăm, deci, aminte
cum vom bate în fiecare zi un cui, cum aşezăm
Scândurile, cum vom zidi cărămizile,
cum vom pune acoperişul și nicicând să nu uităm
Că viaţa noastră e întocmai cum ne-o clădim
și alegerile noastre de fiecare clipă zidesc
Casa în care vom locui în Viaţa de Apoi,
să ne construim un palat frumos, duhovnicesc,
Și nu o cocioabă a sufletului unde vom petrece
mereu în viaţa veşnică lipsiţi de bucurie.
Să ne construim o casă a sufletului în care
doar bucuria Duhului Sfânt, prezentă să fie,
Și nu tristețea, deznădejdea, singurătatea,
să avem doar oaspeți dragi pe Dumnezeu,
Pe Maicuța Domnului, pe Sfinți și Toate
Puterile Cerești, care aduc din belșug, mereu:
Lumină, caldură, frumusețe în casa sufletului,
care ne ajută să avem solidă și trainică
Această casă în care vom petrece împreună
cu îngerii în ceruri, în Împărăția veșnică.
Să nu lăsăm cumplitul diavol să ne fie
oaspetele nostru permanent în casa interioară!
Să îl alungăm, să închidem bine toate ferestrele
și ușile fiinţei noastre, să-l ținem afară!!!
Să alegem să ne fie constructor al casei sufletului
pe Domnul, și nu pe această satană
Care ne păcălește întruna cu plăcerile vremelnice
și pierzăroare ale lumii stricăcioase!
Să ne construim cu toți creștinii, case duhovnicești
și sfinte, frumoase și luminoase!
Cine e constructorul casei sufletului vostru?
Puteți răspunde la această întrebare?
Cristina Toma
