EL e Universul
A apărut Universul de nicăieri
Din haos, din neantul lumii,
Îl vedem cu toții și ne întrebăm:
Cine îl conduce-anume?
Cine dirijează planetele-n neant
Și, conduce ca la ceas Universul,
Cine vă dă vouă gândul,
Să scrieți deslușit versul?
Cine lasă să lucească soarele,
Din veacuri depărtate nouă,
Și, fără a cere nimic în schimb
Vă lasă bucuria toată vouă?
Cine nu cere nimic în schimb
Dăruindu-Și viața Lui sfântă pe Cruce,
Și fără a scoate un cuvânt,
Ființa lui către Tatăl se duce?
Cine ne iartă de toate făcute,
Chiar de nouă ne pare, sau nu, rău?
Este unul singur în Univers,
Ce noi îl numim Dumnezeu!
Dumnezeu ne-a creat din iubire,
Ca prin iubire, toți să trăim,
Să fim alături de alții
Fără să ne dușmănim!
Dumnezeu nu vrea nicicând să vadă
Ură între noi, ca frați;
El vrea oricând în Univers
Să fim, ca planetele, aliniați!
Să ne unim în gând și-n tot ce vrem,
Fiind pe-aceeași orbită gândită,
Fără a ne dușmăni între noi
Cu-aceeași limbă între noi vorbită!
Să ne păstrăm graiul
Fără niciun scop de-al schimba,
Iar gândul nostru să fie
La toți la fel, din veac aievea!
Să nu uităm că sus, acolo,
Din universul înstelat,
Dumnezeu privește către noi
Și încă nu ne-a uitat!
Și noi, ar fi bine,
Să nu uităm nicicând,
Că niciunul din noi
Nu-i veșnic pe acest pământ!
Cu toții plecăm cândva,
Ne ducem, nu știu unde,
Iar când vine clipa
Pe toți frica ne cuprinde!
Ne ducem linștiți, cu toții,
Cu faptele noastre, toți plecăm
Dar, la vămile văzduhului
Desăgile toți le deșertăm.
Iar faptele se triază
La toți, ca și-n neghină,
Și la toți plecați din viață
Se află fapta bună, sau vina!
Vor plânge mulți atunci
De faptele-n viața lor făcute,
Și greu le va fi
Să treacă acea punte!
Neculai Ghebosu
