Înălţarea Domnului este sărbătorită la 40 de zile după Înviere, în joia din săptămâna a VI-a după Paşti
Înălţarea Domnului reprezintă ultimul eveniment de viaţă pământească a lui Iisus Hristos. Biserica afirmă că această zi este la fel de importantă ca Paştele.
Cărţile bisericeşti, de asemenea, mărturisesc că, după Înviere, Iisus Hristos s-a arătat apostolilor timp de trei zile, după care s-a înălţat la cer de faţă cu ei. Semnificaţia Înălţării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât este o expresie a preamăririi cereşti a lui Iisus Hristos. „Învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viaţă alături de Dumnezeu, pe care L-a pregătit şi aleşilor săi. La izbânda Lui ia parte întreaga natură umană”, se arată într-una din Evanghelii.
Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre A Doua Venire a lui Hristos, ca aceștia să nu se lase copleșiți de durerea despărțirii.
Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Și-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălțat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestau energiile divine, menite să reveleze prezența Divinității, dar să o și ascundă.
Înălțarea lui Hristos întru slavă și șederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanității Lui. Prin toate actele Sale, întrupare, moarte, Înviere, El a îndumnezeit treptat firea omenească. Iisus Hristos, intrând o dată pentru totdeauna în sanctuarul cerului, mijlocește necontenit pentru noi, fiind mijlocitorul care ne asigură necontenit revărsarea Duhului Sfânt.
Înălțarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veșnicie, căci Fiul nu Se înfățișează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci și ca Om.
În România, odată cu Înălțarea Domnului se serbează și Ziua Eroilor. Încă din 1920, prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului. În această zi, după Liturghie, sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. Apoi, la ora 12, în această zi de sărbătoare națională, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din România sunt trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.
Eroii căzuţi la datorie luminează puternic pământul patriei. Ştiuţi sau neştiuţi, biruitori sau înfrânţi, anonimi sau rămaşi în legendă, ei au intrat în conştiinţa noastră precum limba, tradiţia sau frumuseţile plaiurilor româneşti. Ei continuă să trăiască în memoria noastră.
Cu prilejul Zilei Eroilor şi a Înălţării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinăm frunţile, cu smerenie, în faţa străbunilor care au făurit poporul român şi au apărat cu preţul vieţii lor fruntariile ţării.
Pentru generația de astăzi, Ziua eroilor nu trebuie să rămână doar o zi comemorativă, de pomenire și omagiere a celor care, pe câmpurile de luptă, au arătat iubire de neam și patrie, ci trebuie să fie și o zi de angajament solemn în fața lui Dumnezeu că vom lupta în continuare, poate cu altfel de arme și pe altfel de câmpuri de bătălie, pentru apărarea identității spirituale și naționale ale poporului român și vom rămâne cu recunoștință în aceeași unitate pentru care generații întregi de români s-au jertfit.
Eroii sunt pentru generația de astăzi un simbol al luptei pentru libertate, al speranței într-o viață demnă, al visului pentru care merită să lupți până la capăt. Ei sunt pentru noi un bun național de mare preț, pe care nu-l vom putea evalua decât prețuind cu responsabilitate drepturile și libertățile de care beneficiem astăzi.
În această zi de sărbătoare a demnității neamului românesc, români și creștini deopotrivă, să nu uitam niciodată jertfa înaintașilor.
Dumnezeu să primească jertfa lor curată în Altarul Împărăției Sale, iar nouă să ne dăruiască puterea de a fi urmași destoinici și pricepuți păstrători ai idealurilor pentru care ei au luptat!
„Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Lăsaţi-i din când în când un loc liber la masă
Ca şi cum ar fi viu între noi,
Ca şi cum s-ar fi întors acasă.
Nu-l uitaţi pe cel căzut în război,
Strigaţi-l din când în când pe nume,
Ca şi cum el ar fi viu printre noi
Şi-atunci el va surâde în lume.”
– Versuri de Nichita Stănescu –
