Iubiți natura!
Scoală-te iute din pat
Și spală-ți fața amorțită,
Vino în prag să privești
Valea toată însorită!
Hai cu-ncredere pe plai,
Hai, voios și tu-n natură,
Hai prin iarba verde, rece
Și-o să-ți spun o vorbă bună!
Lasă-ți azi necazul tău,
Lasă-l liniștit acasă,
Vino să privești natura,
Când în zori soarele iese!
Vino, liniștit în zori,
Pe răcoarea dimineții;
Vino, să ne bucurăm,
De renașterea vieții!
O să vezi minuni, mulțime,
Cum pământul reînvie,
Bucură-te de-orișice,
Căci, la anul nu se știe!
Va mai fi verdeața clară
Așa, ca acum în crâng,
Sau pe ramuri, peste tot
Se-aud păsări doar plângând?
Vor mai fi flori mii prin iarbă,
Zvelte și mirositoare,
Așa cum astăzi sunt
Cu petalele în soare.
Vor mai fi albine prin pomi,
Adunând polen sau miere?
Sau, noi, totul defrișăm
Pentru bani, pământ și lemne…?
Mai sunt încă fluturii
Ce zboară din floare-n floare,
Mă bucur de natură
Dar, nu știu, până când oare?
Opriți-vă din a distruge
Raiul nostru de pe pământ,
Căci, de nu v-opriți acum,
Va fi un deșert curând.
Priviți frumusețile toate…
Lăsate de Dumnezeu;
Priviți, și, vedeți-le toți
Așa cum le văd și eu.
Bucurați-vă de flori,
Cu-al lor miros îmbietor,
Și lăsați-le curate,
Tot timpul în viitor.
Lăsați natura pură
Și cerul frumos, senin,
Lăsați să se bucure de ele,
Și cei ce după noi vin!
Neculai Ghebosu
