Legenda ouălor roşii. Legendele creștine leagă simbolul ouălelor roșii de Patimile Mântuitorului Iisus Hristos
Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe Cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.
Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere.
Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte. Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi Îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
– Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a înviat!
Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a înviat!
De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: Hristos a înviat!, şi primind răspunsul: Adevărat a înviat!
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.
O legendă spune că atunci când Mântuitorul Iisus a fost bătut cu pietre, acestea atingându-L s-au transformat în ouă roșii. Altă tradiție spune că Sf. Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub Cruce. Altă legendă zice că după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii și fariseii au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei a spus: „Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus”. Nici nu a terminat bine de spus și ouăle s-au și făcut roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi.
O credință din Bucovina afirmă că oul roșu este apărător de diavol. Una dintre cele mai vechi mărturii privind ouăle colorate de la români este a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouălor vopsite de la Curtea domnitorului muntean.
Legenda ouălor roşii. Legendele creștine leagă simbolul ouălelor roșii de Patimile Mântuitorului Iisus Hristos
Culorile folosite corespund unei anumite simbolistici:
Roșu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei și bucuriei de viață.
Negru = absolutism, statornicie, eternitate.
Galben = lumină, tinerețe, fericire, recoltă, ospitalitate.
Verde = reînnoirea naturii, prospețime, rodnicie, speranță.
Albastru = cer, sănătate, vitalitate.
Violet = stăpânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate.
Toate culorile se prepară din anumite plante. De exemplu culoarea galbenă se face din scoarța sau frunza de pădureț acru, o specie de măr sălbatec, ale cărui pădurețe au o culoare roșie și sunt foarte acre. Se pune coaja de pădureț la foc într-o oală nouă cu apă ca să fiarbă bine pânăce iese toata zeama din ea. După ce a fiert, se scurge zeama in altă oală, se pune piatra acră sfărmată și se mai lasă să fiarbă. Se lasă să se răcorească și se pun ouăle cele albe în ea. Ouăle galbene se pun apoi în roșeală și se fac roșii, iar din roșii se fac negre, căci numai așa se prinde culoarea cea neagră de ou. Cea mai frumoasă culoare albastră se produce din sămânța de floarea soarelui, fiartă la un loc cu borș și piatra acră.
În funcție de regiunile țării, există procedee specifice pentru realizarea ouălor decorative. În unele părți sunt folosite ouă fierte, în alte zone cele golite de conținut. Ouă decorative se mai fac cu vopselele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mărgele (Bucovina), din lemn (zona Neamt), din lut (Corund-Harghita) sau chiar din material plastic (Bucovina).
O legendă ne spune că, după răstignire, în noaptea de sâmbătă spre duminică, Pilat, invitat la un ospăț dat în cinstea lui de mai-marii evreilor, îngândurați și îndurat ținea un ou in mână. Tocmai in acel moment, un centurion năvăli din sala și a strigat înspăimântat: „Hristos a înviat!”. Sceptic Pilat a replicat: „O să invie, când se va înroși oul acesta”. Și oul s-a înroșit pe data. Minunea l-a făcut pe roman sa scape oul din mână.
De atunci a rămas obiceiul ciocnirii ouălor roșii. De fapt, este vorba de substituirea simbolică a sacrificiului prin lovirea ouălor în cap. Se mai crede că, în dimineața Duminicii după Înviere o frumoasă copilă, cu poala plină de ouă, mergea către piața din Ierusalim pentru a le vinde. Întâlnindu-se pe drum cu un tânăr evreu de viță nobilă, impresionat de vestea pe care o aflase, îi spune, în loc de bună ziua, „Hristos a înviat!”. De atunci a rămas obiceiul că oamenii să se salute la Înviere cu aceste vorbe.
Dimitriu Sîrghie Maria Gabriela-
clasa VII A, Colegiul Național „M. Sadoveanu” – Pașcani
