„Mobilierul bisericesc nu este doar o simplă întruchipare a tradiției, ci un tribut adus credinței”

În era globalizării și a oportunităților internaționale, mulți români au ales să părăsească țara în căutarea unui viitor mai bun în străinătate. Această decizie a fost adesea determinată de condițiile economice dificile și de perspectivele limitate de dezvoltare în România. Totuși, există și cazuri în care românii care au plecat în străinătate decid să se întoarcă acasă, dorind să-și valorifice experiența acumulată și să-și reconstruiască viața în patria lor. Un astfel de exemplu este familia Chetreanu, care s-a întors în România după o perioadă de 10 ani petrecuți în Italia.

Am avut ocazia de a sta de vorbă cu membrii familiei Chetreanu, o familie dedicată artei tâmplăriei de mai multe generații. Le mulțumim pe această cale că au acceptat să ne povestească aspecte importante din viața lor.

Povestea familiei Chetreanu începe în urmă cu mai bine de un deceniu, când, în căutarea unor perspective mai bune, ei au luat hotărârea de a părăsi România și de a merge să lucreze în Italia. Cei doi tineri, Giovanni și Ana, s-au confruntat inițial cu provocările adaptării la o nouă limbă străină și o cultură diferită. Cu timpul, însă, împreună, au reușit să-și creeze o viață stabilă în Italia, cu locuri de muncă sigure și o integrare treptată în comunitatea din care începeau să facă parte.

Cu toate acestea, după 10 ani petrecuți în străinătate, familia Chetreanu a simțit că ceva lipsește. Cu toate că au reușit să-și îmbunătățească situația financiară și să trăiască confortabil în Italia, au început să simtă dorul de casă și de rădăcinile lor românești. Au început să-și pună întrebări despre viitorul lor și al copilului lor, Angelo-Ștefan, despre cum vor influența experiențele străinătății dezvoltarea lor și a prichindelului, într-un context cultural diferit.

Cu hotărârea fermă de a reveni în România și de a construi un viitor în patria lor, familia Chetreanu a început să se pregătească pentru întoarcere. Au fost conștienți că vor întâlni noi provocări, dar și că vor beneficia de avantaje, cum ar fi reîntâlnirea cu familia extinsă și prietenii rămași acasă.

Un aspect important în procesul de întoarcere a fost găsirea unui loc de muncă. Prin intermediul abilităților lor profesionale dobândite în Italia, au reușit să-și găsească rapid angajamente în domeniile lor de expertiză în România. Aceasta le-a oferit un sentiment de stabilitate și siguranță financiară pentru a începe o nouă etapă în viața lor.

Revenirea în România a adus cu sine multe schimbări pentru meșterii tâmplari. Angelo-Ștefan s-a confruntat cu ajustări în sistemul educațional și cu adaptarea la un nou mediu școlar, dar, cu toate acestea, ei au beneficiat și de oportunitatea ca toată experiența dobândită în Italia, în arta prelucrării lemnului, să o aplice și în România.

Pe lângă aspectele practice, familia Chetreanu a remarcat și o schimbare în percepția lor asupra valorilor familiei și comunității. Întorcându-se în România, au avut ocazia să se bucure de relațiile personale mai strânse și de suportul social al rudelor și prietenilor apropiați. Au reușit să se implice în activități comunitare și să contribuie la dezvoltarea locală prin experiența lor acumulată în străinătate.

Născut în satul Mesteacăn, la Borlești, jud. Neamț, unde și-a petrecut o parte din copilărie, domnul Chetreanu își amintește cu drag de bunicul său, care deținea un atelier de tâmplărie și povestește cu haz cum, la încheierea programului de lucru, muncitorii erau plini de rumeguș, iar el intra în urma lor în atelier, se dădea cu rumeguș pe haine, mergând pe ulițele satului spunând că vine de la serviciu.

„Am crescut în atelierul de tâmplărie al bunicului, învățând să mânuiesc sculele și să modelez lemnul încă de la o vârstă fragedă. De atunci am fost implicat în această meserie, inclusiv în Italia am lucrat în acest domeniu, experiența acumulată în România s-a completat foarte bine cu lucrul de acolo”, istorisește domnul Giovanni, cum i se spune acum.

Reîntorși în țară, s-au așezat pe plaiurile Săvineștiului și s-au tot gândit ce ar putea să facă, unde să lucreze și au luat decizia de a deschide o secție de tâmplărie, era domeniul pe care-l cunoșteau cel mai bine, reușind astfel să combine utilul cu plăcutul.

„Pentru mine, tamplăria nu este doar o meserie, ci și o pasiune. Ne-a făcut plăcere să vedem cum obiectele create de mâinile noastre prind viață și aduc bucurie oamenilor. Suntem mândri de moștenirea noastră și ne dorim să continuăm să promovăm tradiția tâmplăriei prin creațiile noastre. Executăm, la comandă, orice tip de mobilier, am început cu sicrie, am ajuns la case din lemn, iar de câțiva ani lucrăm și mobilier bisericesc.

Industria tâmplăriei s-a schimbat semnificativ de când am început noi. Am trecut prin diverse perioade, de la preferința pentru mobilierul masiv, până la designul modern și minimalist. Am fost mereu deschiși la noile tehnologii și tendințe, dar am reușit să păstrăm întotdeauna esența tradițională în lucrările noastre. Calitatea și atenția la detalii sunt principiile care ne-au ghidat de-a lungul timpului. Una dintre cele mai mari provocări este concurența acerbă pe piață. Tot mai mulți producători de mobilier apar, doar că ei fac producție de masă, de linie, iar cerințele clienților devin tot mai variate. Este important să rămânem la curent cu noile tehnologii și să oferim produse personalizate și de calitate pentru a ne diferenția de competiție. Și, știți cum e, dacă dai dovadă de seriozitate, profesionalism, corectitudine față de clienți, rămâi pe piață, chiar dacă vin alte firme cu produse en-gros.”

Au la activ zeci de piese de mobilier bisericesc lucrate cu migală pentru că, într-o lume în care trecutul și prezentul se împletesc cu grație, o artă sacră pătrunde în sufletele credincioșilor, transformându-le într-un loc al reverenței și adorării. Mobilierele bisericești, ca niște îngeri păzitori ai simplității și frumuseții, sunt sculptate cu pricepere și măiestrie de mâini pricepute, într-un dans sublim al tradiției și creativității.

Atunci când „chirurgul” de lemn devine un povestitor al credinței, în sufletul bisericii se nasc adevărate capodopere. Ca și cum ar sculpta în materialele lumii invizibile, acest meșter al lemnului își așează gândurile precum piatra temeliei, creând un mobilier care, la fel ca o rugăciune, se înalță spre cer. În fiecare cioplitură se ascunde un ecou al timpului, un fluviu de tradiții ce se revarsă peste marginile conștientului și ne amintește de străvechile valori ce le purtăm în inimi.

În cuibul prelucrat cu grijă al scaunelor bisericești, se regăsesc armonios confortul și asprimea vieții. Așezatul pe ele, în timpul slujbelor, pare uneori un dans al durerii și al bucuriei. În spatele fiecărei bare, stau mii de oameni care au trecut prin aceeași încercare, aceeași căutare a sensului existenței.

Cu trăsături delicate și expresive, fiecare piesă își așterne povestea proprie și transmite înțelepciunea veacurilor. Ele sunt oglinda credinței noastre și ne îndrumă pașii pe calea dreaptă.

În interiorul acestor mărturii sculptate se ascunde răbdarea, dăruirea și pasiunea meșterului tâmplar Giovanni, un artist ce șlefuiește materialele pentru a răspunde chemării divine. Fiecare ciupitură, fiecare fărâmă de lemn își îmbrățișează menirea, dezvăluind o frumusețe fără margini și un sens adânc întru totul divin.

Pentru domnul Chetreanu, arta de a lucra mobilier bisericesc este ca un cântec vechi, transmis din generație în generație, ce unește prezentul cu trecutul, spiritualul cu temporalul. Este un dans al mâinilor pricepute, care, asemenea unor aripi de îngeri, dăruiesc lumii obiecte sacre.

„Mobilierul bisericesc nu este doar o simplă întruchipare a tradiției, ci un tribut adus credinței și un răspuns la chemarea din adâncul sufletului”, concluzionează meșterul nostru tâmplar Giovanni Chetreanu.

Povestea familiei Chetreanu ilustrează un fenomen tot mai prezent în România, în care românii care au părăsit țara în căutarea unui viitor mai bun încep să se întoarcă pentru a-și revalorifica experiența și pentru a se reconecta la rădăcinile lor. Întoarcerea acasă poate aduce provocări, dar oferă și oportunitatea de a-și reconstrui viața într-un context cultural cunoscut și de a contribui la dezvoltarea comunității locale.

Familia Giovanni și Ana Chetreanu reprezintă un exemplu de curaj și dorință de a găsi echilibrul între beneficiile străinătății și valorile și identitatea lor românească.

Brîndușa Dediu

Pentru cei interesați de mai multe detalii vă invităm să vizitați pagina de Facebook:

Mobila di Giovanni

Tel. (0740) 491 570.