NAŞTEREA LUI HRISTOS – SENSUL VIEŢII NOASTRE

+ TEOFAN
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
NAŞTEREA LUI HRISTOS – SENSUL VIEŢII NOASTRE
Scrisoare pastorală la sărbătoarea Naşterii Domnului
Iaşi, 2018

+ TEOFAN
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

Iubiţi fraţi preoţi,
Cinstit cin monahal,
Drept-măritori creştini,

Cu multă bucurie duhovnicească şi cu nădejde în mila şi ajutorul lui Dumnezeu, mă adresez vouă în această sfântă zi de sărbătoare. Este praznicul cel mare al Naşterii lui Hristos. Cu frică şi cu cutremur, cu credinţă şi cu dragoste, ne aşezăm în faţa tainei celei adânci şi înălţătoare a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Suntem ajutaţi în demersul nostru de cuvintele Dumnezeieştii Scripturi, ale Sfinţilor Părinţi şi de cântările Bisericii înălţate către Cer și către inima noastră în aceste zile. Colindele și atmosfera de sărbătoare creează starea lăuntrică adecvată apropierii de Dumnezeu. Suntem în aceste zile de sărbătoare mai deschisi spre cugetare asupra sensului vieţii noastre și al celor apropiaţi nouă, asupra rostului Bisericii și al lumii.

Constatăm în noi şi în viaţa semenilor noştri o sete de iubire și iertare, o foame mare după adevăr și dreptate. În unii oameni, această stare de sete și de foame este trăită adânc și dureros. Alţii o conştientizează mai puţin.

Toţi însă caută răspuns, chiar dacă în forme și cu intensităţi diferite.

În faţa oamenilor însetaţi și înfometaţi după o viaţă adevărată, vine Hristos și glăsuiește: „Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată”. Pe oamenii împovăraţi de îngrijorări, de lipsuri și osteniţi de greutatea vieţii, Hristos îi cheamă la Sine: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi și împovăraţi și Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră și învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veţi găsi odihnă sufletelor voastre”2.

Pentru cei care se află în stare de confuzie și haos, în rătăcire și nedumeriri de tot felul, Hristos are cuvânt lămuritor: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa”3.

„Eu sunt Lumina lumii”4, spune Hristos celor cuprinsi de diferitele forme ale întunericului: necredinţa, păcatele grele, îndreptăţirea de sine, pretenţia de superioritate etc. Puterea izbăvitoare și eliberatoare a lui Hristos dezleagă și lanţurile robiei și dependenţelor de tot felul: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu […] veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”5. Iar „dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr”6.

Iubiţi credincioşi,

Pentru orice om, în orice împrejurare, întotdeauna şi în tot locul, Hristos este totul. El este măsura tuturor lucrurilor, temeiul neclătinat a tot ce există, criteriul desăvârşit în toate. De ce aceasta? Pentru că Hristos este nu numai Fiul Fecioarei Maria, născut, ca om, în Betleem, ci este şi Fiul lui Dumnezeu, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”7.
Cuvintele lui Hristos, viaţa şi faptele Sale nu sunt ale unui simplu om, fie el şi cel mai mare dintre toţi oamenii care au trăit pe pământ. Sunt cuvintele şi faptele lui Dumnezeu Care S-a făcut om. În acest sens, lucrarea şi cuvântul lui Hristos constituie singurul izvor de adevăr într-o lume care propagă minciuna în diferite forme, singura putere de viaţă într-o lume cuprinsă de cultura morţii, singura cale nerătăcită între atâtea încrucişări de drumuri care nu duc niciunde.

La marea sărbătoare a Crăciunului se cuvine să mărturisim că Hristos, Cel născut în Betleem, este Om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Din iubire, din compasiune şi iertare pentru oameni, Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său în lume pentru ca lumea să afle din nou calea către viaţa cea adevărată.

„Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viată veşnică.”8 Dumnezeu a luat chip de om, S-a făcut om pentru ca pe oameni să-i cerceteze, să-i caute, să-i cheme la Sine, să le arate calea, să-i tămăduiască, să-i izbăvească de frica morţii. „Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul răsăriturilor”, exclamă cântarea Bisericii „şi cei din întuneric şi cei din umbră am aflat adevărul: că din Fecioară S-a născut Domnul”9.

Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos,

Au trecut două mii de ani de la evenimentul istoric al Naşterii Mântuitorului Hristos, de la Răstignirea, Moartea şi Învierea Sa. Apropiindu-ne peste câteva zile de finalul anului 2018, se cuvine a ne întreba cât am viețuit de-a lungul acestui an în legătură cu Hristos şi cât am fost departe de El. Pentru tot ce a fost bine, frumos şi ajutor de Sus, să rostim din toată inima: „Slavă Ţie, Doamne Iisuse Hristoase, pentru toate binefacerile Tale, revărsate peste noi şi peste lume!”. Să-I mulțumim, de asemenea, şi pentru tot ajutorul dăruit poporului român acum 100 de ani, când românii şi ţinuturile româneşti înstrăinate s-au întors acasă. Cu smerenie, să-I cerem iertare lui Hristos-Dumnezeu pentru toată negrija, lipsa rugăciunii şi a iertării, pentru neiubirea şi alte forme ale răutății şi păcatului care ne-au întunecat viața în cursul anului care se încheie.

În duh de nădejde, ne apropiem de Noul An, 2019.

Se împlinesc anul viitor trei decenii de la marile schimbări din decembrie 1989. Sperăm să avem puterea de a vedea ce a fost bine şi ce a fost rău în această perioadă şi de a lua aminte pentru ceea ce urmează. De fapt, această perioadă, ca oricare alta, se măsoară prin prisma apropierii sau depărtării noastre de Dumnezeu, prin trăirea sau nu a valorilor Evangheliei Domnului Hristos.

Acum, la sărbătoarea Naşterii Domnului şi la cumpăna dintre ani, Îl rog pe Dumnezeu să vă aibă pe toţi sub ocrotirea Sa cea milostivă.

Preluând cuvintele Sfântului Apostol Pavel, vă îndemn şi eu: „Să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Sfânt în omul dinlăuntru; Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire […], să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă”10, „să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui (Dumnezeu), întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu”11. Mai presus de toate, „rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei”12 Domnului Hristos.

Din toată inima, urez fiecăruia în parte şi tuturor laolaltă: Sărbătoare frumoasă şi sfântă de Naşterea lui Hristos!

Al vostru frate şi părinte întru slujirea Bisericii,
+ Teofan
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Share
go top