Omul de zăpadă
Stă singur într-o ogradă.
Cine? Omul de Zăpadă,
Are ochii de cărbune
Și ce-ar vrea nu poate spune.
Omul de zăpadă
Nămeții vor să îl surupe
Trag în el c-un bulgăre
Îl doare, dar nu se plânge
Dar inima de gheață i se frânge!
Poartă pe cap o oală spartă
Tot de bulgări „mângâiată”
Bietul lui nas din ardei
E tot țintă pentru ei.
Răi sau buni, pe copii, mult îi iubeşte
În preajma lor, Zăpezilă, nu se plictisește
Ar dori să stea cu el mult timp,
Dar nu se poate, decât un anotimp.
Prof. Adriana Matcovici
