Recomandare de lectură
Descriere
Seria de autor „N. Steinhardt” apare în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia.
Argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul
Ediție îngrijită, studiu introductiv, repere biobibliografice și indice de Virgil Bulat
Note de Virgil Bulat și Virgil Ciomoș
Cu „Un dosar al memoriei arestate” de George Ardeleanu
„Jurnalul fericirii este în egală măsură o operă de bilanț existențial (asemenea Luntrei lui Caron a lui Lucian Blaga), dar și una conturând devenirea și cristalizarea unei conștiințe – în toate componentele ei: teologică și morală, civică și politică, estetică etc.”, este de părere îngrijitorul noii ediții.
„Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele și viața îmi spuneau puțin, acum știu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și dușmanii mei, ba și cu mine însumi”. (N. Steinhardt)
„O carte splendidă, amestec inextricabil de notație cotidiană, amintire, confesiune, hermeneutică, humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectură… N. Steinhardt dovedește aceeași uluitoare forță de pătrundere în adevărul lucrurilor dincolo de coaja groasă a locului comun. Literatura noastră s-a îmbogățit cu o carte de prima mână, la care vom simți nevoia să ne întoarcem nu o dată, în clipe de restriște, dar și de bucurie.” (Nicolae Manolescu)
Citate din Jurnalul fericirii
Școala fericirii
„Creştinismul este o şcoală a fericirii.”
„Perioadă de înăsprire a regimului. Câţi oameni admirabili în jurul meu! Şi sfinţi, o mulţime de sfinţi! Şi parcă aşa s-ar cuveni să fie, acceptă cu simplicitate. Suferinţa, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedeşte că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare.”
Sursa: Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 460
Binele nu se face cu de-a sila
„Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat.”
Numai creștin fiind mă vizitează fericirea
„Numai creștin fiind mă vizitează – în pofida oricărei rațiuni – fericirea. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului – și nu ajung să fiu și eu unul dintre acele cadavre pe care le poartă vii apa curgătoare a vieții. Și nu mă număr printre cei care n-au înțeles încă că mai fericit este a da decât a lua.”
Răbdarea în suferințe
„Suferința, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedește că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare”.
Folosul suferințelor din închisori
„Cred așa: că dacă din închisoare pleci și de pe urma suferinței te alegi cu dorințe de răzbunare și cu sentimente de acreală, închisoarea și suferințele au fost de haram. Iar dacă rezultatul e un complex de liniște și înțelegere și de scârbă față de orice silnicie și șmecherie, înseamnă că suferințele și închisoarea au fost spre folos și țin de căile nepătrunse pe care-i place Domnului a umbla.”
Trebuie să fim și inteligenți
„Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu darul înțelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune și de lene, de nefolosire a talentului.”
După ce îl cunoști pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești
„Poți să nu păcătuiești de frică. E o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în fața unei femei bătrâne, a fi înșelat un om care se încrede în tine. După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine.”
