Să semănăm cu iubire semințele recunoștinței și mulțumirii în ogorul inimii noastre!
Oare de ce, cei mai mulți dintre noi uităm că toate bunătățile de care ne folosim și toate bucuriile noastre ne sunt dăruite de Bunul Dumnezeu, Binefăcătorul şi Proniatorul nostru, și nu semănăm cu iubire semințele recunoștinței și mulțumirii în ogorul inimii noastre?
Ferice de cei ce dau slavă lui Dumnezeu pentru toate, ferice de cei ce cultivă în orice clipă a vieții, bucuria mulţumirii sau a recunoştinţei adusă lui Dumnezeu, pentru tot ajutorul primit de la El şi celor prin care Acesta lucrează în viaţa lor.
Ferice de cei ce cultivă peste tot în jurul lor, floarea aleasă și prețioasă a recunoștinței, într-o lume consumeristă și secularizată, în care această floare e tot mai rară, e o floare pe cale de dispariție.
Pentru ce trebuie să mulțumim și să fim recunoscători?
Să fim recunoscători Bunului Dumnezeu, pentru darul vieții, pentru viața pe care Pr. Petru Munteanu o definește atât de frumos, ca pe un ,,cântec cu Hristos”, ca pe o ,,simfonie celestă”, atunci când e trăită în Iubire și Adevăr. Să fim recunoscători pentru fiecare clipă a vieții în care ne putem lucra mântuirea, pentru fiecare clipă care ne poate aduce mai aproape de Cer, pentru fiecare clipă care ne oferă șansa să primim în dar eternitatea.
Să fim recunoscători pentru dărnicia și iubirea cu care ne-a binecuvântat Bunul Dumnezeu, înzestrându-ne cu daruri frumoase și de folos, cu talanți care ne ajută să ne împlinim menirea vieții, care ne ajută să ne împlinim obiectivele, scopurile și visurile frumoase, care ne ajută să avem o credință autentică, o credință lucrătoare, și nu una de fațadă.
Să fim recunoscători pentru frumusețea Creației care ne înconjoară, să fim recunoscători pentru tabloul impresionant pe care ni-l oferă natura în fiecare clipă, să fim recunoscători pentru înțelepciunea cu care Bunul Dumnezeu a creat întreaga zidire, ce e atât de minunată, de armonioasă și de frumoasă, încât și îngerii din cer se minunează, încât așa cum spune părintele Cleopa, uimește și pe sfinți, pe înțelepți, pe filosofi, pe artiști și pe poeţi, pe creştini şi chiar pe păgâni, înălţându-i cu mintea la Creatorul a toate – Dumnezeu. Să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru tot miracolul din jurul nostru, miracol înveșmântat, așa cum spune Pr. Petru Munteanu ,,în mii de forme și de șoapte”. Să mulțumim Domnului, pentru soare, pentru lună, pentru cer și stele, pentru munți și dealuri, pentru șesuri și câmpii, pentru păsări, pești și animale, pentru codri și poieni, pentru iarbă și flori, pentru toate roadele pământului, pentru toate semnele Raiului, care ne oferă atâtea culori și sunete, atâta bucurie, atâta încântare, atâta frumusețe, atât festin de splendoare. Să mulțumim, așadar, cu multă recunoștință pentru darul Creației, care ni s-a oferit cu atâta dărnicie, milostivire și iubire necondiționată. Să fim recunoscători, fiindcă suntem oaspeții zidirii lui Dumnezeu, care poartă pecetea iubirii Sale.
Să fim recunoscători că în durerile noastre, Bunul Dumnezeu nu ne-a lăsat niciodată singuri, ci ne-a fost aproape, auzindu-ne orice suspin, auzindu-ne orice strigăt de ajutor. Să-I mulțumim că ne-a înțeles toate neliniștile, că a știut toate nevoile, toate necazurile noastre, să-I mulțumim că ne-a șters toate lacrimile inimii, că ne-a sărutat sufletul cu iubirea care vindecă și alină orice suferință. Să Îi mulțumim că ne-a ajutat să ne ducem Crucea spirituală, atunci când doream să o aruncăm de pe umerii noștri, din cauza deznădejdii noastre, izvorâtă din necredință, din cauza cârtelii izvorâtă din neacceptarea voii și judecății lui Dumnezeu, din cauza lenevirii, din cauza lipsei îndelung – răbdării ș.a.m.d.
Să fim recunoscători pentru minunații prieteni – „îngeri păzitori” pe care cu aripi de lumină și iubire – pe care Doamne-Doamne ni-I trimite pe cărarea vieții, pentru a ne fi lumină în întuneric, pentru a ne alina și îmbrățisa sufletul, pentru a trăi emoțiile iubirii autentice, necondiționate. Să mulțumim pentru tovarășii noștri solidari, care ne ajută să ne ducem poverile pe drumul vieții, care ne oferă un umăr pe care să ne plecăm fruntea când ne simțim vulnerabili și neajutorați. Să mulțumim pentru prietenii sinceri, adevărați, cu care am împărtășit, și bucuriile și necazurile vieții, cu care am râs, dar am și plâns. Să mulțumim pentru prietenii care ne-au oferit iubirea lor, dar care au primit și ei în dar iubirea noastră, ajutându-ne unii pe alții să învățăm lecția prieteniei autentice, lecția dăruirii și solidarității, lecții ce ne ajută să trecem cu bine de examenul iubirii necondiționate.
Să fim recunoscători pentru Tainele Bisericii lui Hristos: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtășania, Preoţia, Nunta şi Maslul. Să fim recunoscători că prin Sfânta Taină a Botezului am primit lumina credinței și ne-am făcut părtași ai Harului Duhului Sfânt, care ne transformă într-un templu al prezenței dumnezeiești. Să fim recunoscători că prin Taina Spovedaniei, cartea vieții noastre poate avea doar pagini scrise cu cuvintele faptelor noastre frumoase și plăcute Bunului Dumnezeu, cuvintele faptelor urâte și rușinoase, fiind șterse de lacrimile curate de pocăință. Să fim recunoscători că prin acest binecuvântat dar al Spovedaniei putem învia din moartea duhovnicească și ne putem păstra albă și luminoasă Haina sfântă a Botezului, după ce negreața greșelilor, păcatelor și patimilor noastre a fost curățată ca urmare a iertării noastre, în urma căinței sincere, făcută cu zdrobirea inimii. Să fim recunoscători Mântuitorului Hristos, pentru că ne satură cu pâinea vieții și ne adapă din izvorul cu apă vie, când ne împărtășim cu preacuratul Trup și scump Sângele Său. Să-I mulțumim pentru sfințirea noastră, pentru tămăduirea trupului și a sufletului, pentru nădejdea vieții celei veșnice.
Să fim recunoscători Tatălui Ceresc, „căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică ” (Ioan 3, 16) și să împlinim îndemnul Sfântul Apostol Pavel: „Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl” (Coloseni 3, 17). Să fim recunoscători Mântuitorului Hristos – Domnul Cel Înviat, Care ne-a dăruit cu multă iubire biruința Lui, ca să devenim biruitori asupra morții și a păcatului, ca să devenim biruitori asupra vrășmașului diavol.
Să fim recunoscători Bunului Dumnezeu, că ne ajută să fim bravi ostași în războiul duhovnicesc, să Îi mulțumim că ne ajută să ne trezim din somnul păcatului, după ce ne-am împotmolit în mâlul răutăților noastre și am orbecăit în prăpastia adâncă a întunericului din noi și din afara noastră. Să fim recunoscători, pentru că nu a încetat niciodată să ne iubească, chiar dacă am fost orbi spiritual, ci ne primește Acasă cu multă iubire și milostivire, după ce am rătăcit ca niște fii risipitori în spațiul lumii consumerite în care trăim. Să Îi mulțumim, că ne cheamă la ospățul Său de nuntă, că ne cheamă în spațiul Învierii Sale.
Să fim recunoscători că a umplut toată pustietatea sufletului nostru cu plinătatea Harului Său de viață dătător, să-I mulțumim că a fost oaspetele sufletului nostru, atunci când L-am invitat în cămara sa, și l-a umplut cu lumină, pace, bucurie sfântă și fericire cerească. Să Îi mulțumim că a deschis larg ușa și fereastra sufletului nostru, ca să intre razele iubirii Sale dumnezeiești și puterea Învierii Sale.
Să nu uităm să fim recunoscători și Maicii Domnului, pentru infinita Sa iubire și milostivire de oameni. Să-I mulțumim că ne ocrotește cu Sfânt Acoperământul Său, cu Acoperământul strălucitor de lumină, ce împrăștie întunericul patimilor noastre, întunericul împietririi noastre sufletești, întunericul ce nu lasă lumina Soarelui Hristos să ne îmbrățișeze. Să mulțumim Măicuței Sfinte, fiindcă mijlocește cu curaj și iubire pentru noi păcătoșii, în fața tronului Sfintei Treimi, pentru iertarea păcatelor și pentru mântuirea noastră a creştinilor. Să-I mulțumim Împărătesei Cerului, fiindcă ne iubește cu inimă gingașă și milostivă, de mamă și niciodată nu ne părăseşte în necazuri şi primejdii, ci ne mângâie inimile cu bunătatea, cu blândețea și iubirea Sa, alinându-ne sufletele întristate și îndurerate.
Să fim recunoscători, și Sfinților și Mucenicilor lui Hristos, pentru grabnic ajutorul lor, atunci când îi chemăm și îi strigăm în rugăciunile noastre.
Să le mulțumim, fiindcă ne ajută să conștientizăm că suntem chemați de Bunul Dumnezeu, să fim cu toții sfinți și să devenim cetățeni ai Cerului, moștenitori ai Împărăției veșnice. Să le mulțumim că ne oferă modele autentice de slujire, mărturisire și împlinire a poruncilor lui Dumnezeu. Să le mulțumim că ne insuflă dorința de a deveni vrednici următori ai lui Hristos.
Să fim recunoscători, și pentru rădăcinile noastre, să fim recunoscători strămoșilor noștri, pentru curajul și tăria cu care au înfruntat pe vrășmașii ce ne puneau în pericol credința. Să fim recunoscători pentru iubirea lor de glie și neam pe care l-au apărat de multe ori cu prețul vieții. Să le mulțumim, așadar, înaintașilor noștri – adevăraţi stâlpi ai rezistenţei spirituale româneşti – pentru credința puternică și nestrămutată, pentru credința dreaptă și curată, pe care ne-au lăsat-o moștenire de peste 2000 de ani. Să le mulțumim, înfigând rădăcinile neamului românesc în pământul patriotismului, în pământul hărniciei, în pământul ospitalității, în pământul păcii, în pământul libertății responsabile, în pământul credinței și bucuriei creștinilor autentici.
Să ne rugăm, așadar, Bunului Dumnezeu să ne ajute să ridicăm mereu ochii inimii spre Cer și, cu iubire și recunoștință veșnică, să Îl slăvim pe Tatăl Ceresc, pentru iubirea, purtarea de grijă și milostivirea Sa și să binecuvântăm Prea Sfânt numele Său, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin!
Să dăm slavă pentru toate binecuvântările și să semănăm cu iubire semințele recunoștinței și mulțumirii în ogorul inimii noastre!
Cristina Toma
