Sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos
Sărbătoarea Învierii lui Iisus este numită şi Sfintele Paşti, iar interpretarea duhovnicească a acestui cuvânt („Paşte”) este acela de trecere. Sărbătoarea creştină a Paştilor are o legătură semnificativă cu Paştele Vechiului Testament, dar în acelaşi timp, ea este şi o sărbătoare cu totul nouă, având dovadă Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
În Paştele sărbătorit de Iisus cu ucenicii Săi (numit iniţial Cina cea de Taină), se săvârşeşte o taină nouă, un Paşte nou, un Testament nou, când Iisus binecuvântează pâinea, o frânge şi o dă ucenicilor Săi, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu”. Şi luând paharul şi mulţumind, le zice: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele meu, al Legii celei noi, care pentru voi şi mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”. Dorinţa Mântuitorului de a sărbători ultimul Paşte cu ucenicii Lui este unul cu totul neobişnuit pentru Sfinţii Apostoli, aşa cum reiese şi din vorbele Mântuitorului Iisus Hristos.
Învierea Domnului adună pe toţi fiii Bisericii într-o unitate, într-un discernământ moral, propăvăduieşte pacea tuturor, binecuvântează îmbelşugarea roadelor pământului şi-i mângâie pe toţi cei necăjiţi şi întristaţi, lipsiţi de speranţă, cei care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Toată umanitatea şi toată creaţia este văzută în lumina Învierii şi a iubirii lui Hristos pentru că toţi oamenii sunt chemaţi să se bucure, fiecare dupa tăria credinţei şi pocăinţei sale, după faptele săvârşite. Când păcatul, suferinţa şi răutăţile întunecă viaţa noastră şi a altora, numai rugăciunile pentru semenii noştri care au păcătuit sau care se află în primejdie, Spovedania şi Împărtăşania ne aduc în suflet linişte şi pace, lumină, speranţă.
Paştele este ziua triunghiului veşnic al Învierii lui Iisus, minunea minunilor şi sărbătoarea sărbătorilor, cel mai mare act de început de istorie a creştinismului. Este temelia învierii noastre, botezul credinţei adevărate, este înlăturarea neştiinţei şi înşelării, împlinirea profeţilor.
Învierea Mântuitorului aduce bucurie şi speranţă omului, iar dacă cineva nu sărbătoreşte din suflet acest eveniment minunat, nu înţelege de fapt semnificaţia acestuia şi nu are credinţă cu adevărat.
Este o sărbătoare a vieţii, a păcii şi a bucuriei, este un moment deosebit, unic şi iubit de creştinii de pretutindeni!
Constantina Cozma – clasa a IX-a E,
Colegiul Național „M. Sadoveanu” Pașcani
