Satul – nucleul existenţei româneşti
Satul românesc este un univers de valori autentice nepieritoare, leagănul poporului român şi sufletul ardent al avântului naţional. Inimă ce bate pentru ȋntreaga ţară, ȋnfiripând dorinţa sacră de unitate şi dovedind biruinţa credinţei asupra zbuciumatelor valuri ale timpului, satul rămâne piedestalul conştiinţei şi unităţii naţionale, nucleul existenţei româneşti.
Ȋn satul autentic vieţile sunt inundate de o simplitate inefabilă ce ȋnalţă sufletul spre celestul ideal. Dintotdeauna satul a avut ca temelie biserica, neputând exista decât sub egida acesteia. Evenimentele din viaţa săteanului, evenimente agricole, tradiţiile şi normele obşteşti se află ȋntr-o strânsă legătură cu biserica, fiecare ȋnceput fiind binecuvântat de Dumnezeu.
Astfel, şcoala a funcţionat prima dată pe lângă biserică, preotul şi dascălul fiind considerate personalităţi de frunte ale lumii rurale. Roadele pământului erau mereu aduse pentru a fi binecuvântate, iar perioada agricolă era marcată de sărbători religioase. Aceste aspecte semnificative pentru viaţa rurală reliefează legătura vie şi profundă a omului cu Dumnezeu, ȋn cadrul satului, ce condiţionează ȋntreaga normă ontologică şi ȋntăreşte simţământul naţional autentic, aşa cum afirma poetul Lucian Blaga: „veşnicia s-a născut la sat”.
Satul este locul ȋn care a fost cultivată iubirea jertfelnică faţă de ţară, temelie solidă a realizării unirii naţionale. Manifestările folclorice şi tradiţiile transmise din generaţie ȋn generaţie reprezintă o comoară importantă a culturii româneşti, ce trebuie păstrată nealterată ȋn contextul contemporan.
Deşi satul tinde spre modernitate, trebuie să rămână făclia ce menţine aprinsă dragostea faţă de Dumnezeu, faţă de semeni şi faţă de ţară ȋn lumea actuală, prin păstrarea valorilor sale specifice.
Georgiana Matcovici, clasa a IX-a D
