Sfântul Ioan Botezătorul – exemplu de smerenie și curaj, mesager al dreptății

Sfântul Ioan Botezătorul – exemplu de smerenie și curaj, mesager al dreptății

„Nașterea de prunci este un mare dar de la Dumnezeu. Acești părinți, Zaharia și Elisabeta, s-au rugat toată viața lor să aibă un prunc. Vârsta lor înaintată a arătat faptul că Harul lui Dumnezeu depășește legile firii. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este răspunsul rugăciunii, smereniei și credinței puternice a părinților. Cei care nu au copii, dacă se roagă mult îi vor primi”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este un eveniment important în calendarul creștin, marcând nașterea celui care a fost Înaintemergătorul  Mântuitorului Iisus Hristos.

Această sărbătoare este celebrată de Biserica Ortodoxă în fiecare an, pe 24 iunie. În această zi, credincioșii se adună în lăcașele de cult pentru a participa la Sfânta Liturghie, un moment de rugăciune și închinare în fața lui Dumnezeu. Și enoriași ai Parohiei „Sf. Voievozi” din Săvinești au luat drumul bisericii, de la primele ore ale dimineții de 24 iunie 2023, pentru a participa la Sf. Liturghie, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, în cinstea Praznicului Nașterii Sf. Ioan Botezătorul, avându-l alături pe părintele arhidiacon Daniel Sîrghie.

Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul este prăznuită pe 24 iunie. Sfântul Ioan Botezatorul vine la existență ca răspuns al lui Dumnezeu la rugăciunile părinților lui, Zaharia și Elisabeta. În Evanghelia după Luca ni se descoperă că „erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor” (Luca 1, 6-7).

Nașterea sa a fost vestită de îngerul Gavriil (Luca 1, 13-17). Pentru că Zaharia nu dă crezare celor vestite de înger, a rămas mut până la punerea numelui fiului său. Potrivit tradiției, pruncul trebuia să ia numele tatălui, însă Elisabeta îi anunță că numele copilului va fi Ioan. Pentru că nici rudele acestora nu purtau acest nume, i s-a cerut părerea lui Zaharia. Aceasta a scris pe o tabliță: „Ioan este numele lui” (Luca 1, 63)..

Sfânta Liturghie este centrul vieții spirituale a creștinilor și un moment în care credincioșii se reunesc pentru a aduce închinare și slavă lui Dumnezeu. Liturghia este considerată ca fiind participarea credincioșilor la jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, în care se celebrează Euharistia, adică Sfânta Împărtășanie. Slujba aduce în prezent sacrificiul suprem al lui Hristos pe cruce și oferă credincioșilor posibilitatea de a primi harul divin prin participarea la Trupul și Sângele Mântuitorului.

În cuvântul de învățătură rostit în Biserica „Sf. Voievozi” din Săvinești părintele arhidiacon Daniel Sîrghie a evidențiat viața Sf. Ioan, precum și faptul că Predica şi învăţăturile Sfântului Ioan Botezătorul pot servi şi astăzi spre îndrumarea noastră.

 „Sfânta Tradiţie arată că atunci când Irod a ucis pruncii, fiind amăgit de magi, Sfânta Elisabeta a fugit cu pruncul Ioan în pustie şi, murind ea după puţină vreme, iar Zaharia fiind omorât din porunca lui Irod în templu, Sfântul Ioan – pruncul – a rămas în pustie, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică. La vârsta majoratului, a ieşit la predică, şi veneau la el noroade multe din Ierusalim, din Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului, care, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi în râul Iordanului (Matei III, 5-6). Din naşterea minunată şi viaţa plină de virtuţi mari şi de sfinţe­nie a Sfântului Prooroc şi Înaintemergător Ioan, se cuvine să luăm învăţături pentru viaţa noastră, cum zice Sfântul Apostol Pavel despre sfinţi, că «privind la felul cum şi-au săvârşit viaţa, să le urmaţi credinţa» (Evrei XIII, 7).  Fie-ne pildă de urmat: caracterul său neînfrânt şi viaţa trăită în modestie şi adâncă smerenie. Vorbind despre aceasta, Mântuitorul spunea noroadelor: «Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie, o trestie clăti­nată de vânt, un om îmbrăcat în haine moi? Aceia sunt în casele împăraţilor. Un prooroc? Iată mai mult decât un prooroc» (Matei XI, 7-10).

Sfântul Ioan Botezătorul se hrănea puţin şi se îmbrăca într-o haină de păr de cămilă şi era încins cu o curea. Viaţa ascetică şi sfântă i-a dus vestea până departe şi veneau noroadele la el, unii socotindu-l Mesia. El însă nu-şi atribuia ce nu avea şi nu se lăuda nici cu ce era. Unei delegaţii de preoţi şi leviţi, trimisă să-l întrebe cine este, îi răspunde: «Nu sunt eu Hristosul!» Şi l-a întrebat: «Eşti Ilie?» Şi a răspuns: «Nu!», «Eşti proorocul?», «Nu!». «Dar cine eşti?» «Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie, neteziţi căile Domnului, cum a zis Isaia Proorocul» (Ioan I, 19-23).

Nu se socotea nici prooroc şi nici măcar om, el era un glas care striga în pustie şi pregătea calea Domnului. «Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-L cunoaşteţi, acela vă va boteza cu Duh Sfânt, acela vine după Mine şi este înaintea mea, şi eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui» (Ioan I,  26-27).

Iată smerenia Sfântului Ioan. Dar el mustră fărădelegile oamenilor şi pe toţi îi cheamă la pocăinţă: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor». Cărturarilor şi fariseilor le strigă: «Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi roade vrednice de pocăinţă; să nu credeţi că puteţi zice în voi: avem tată pe Avraam, că vă spun: Dumnezeu şi din pietrele acestea poate să ridice pe fiii lui Avraam» (Matei III, 7-10). Cuvântul său mustrător nu cruţă nici pe regele incestuos Irod, care trăia cu cumnata sa şi căruia, din închisoarea unde îl aruncase, Sfântul Ioan îi striga: «Nu ţi se cade să ai pe soţia fratelui tău!». După cum ştiţi, această tărie de caracter îi aduse şi martiriul prin tăierea capului”, a menționat părintele Munteanu în cuvântul de învățătură.

Sfântul Ioan Botezătorul este considerat precursorul lui Hristos, fiind cel care l-a botezat pe Mântuitorul în râul Iordan. El a avut un rol esențial în vestirea venirii lui Iisus și în pregătirea oamenilor pentru primirea Sa. De asemenea, Sfântul Ioan este recunoscut pentru mesajul său puternic de pocăință și pentru chemarea sa la transformarea vieții prin intermediul botezului.

După săvârșirea Sfintei Liturghii părintele Petru Munteanu, însoțit de părintele arhidiacon Sîrghie Dimitriu Daniel, a oficiat slujba de hram la una dintre troițele din parohie.

Troița a fost ctitorită de Ioan Ciocoiu, care le-a istorisit vecinilor că l-a visat pe tatăl său, care, decedat fiind, își exprima dorința de a avea un loc sfânt, respectiv o troiță. Vecinii, Zamfira Tofan, Gheorghe Ciubotaru și familia Neculai și Elena Aurâtei au cedat o suprafață de teren pentru construcția troiței, astfel. Ioan Ciocoiu a reușit să finalizeze lucrarea, ridicată în cinstea tatălui său, în anul 1999. La data de 24 iunie 1999, părintele paroh Petru Munteanu a oficiat slujba de sfințire a troiței.

„Este o mare bucurie pentru noi să avem lăsată moștenire una dintre primele troițe ridicate în comuna Săvinești, mai exact în anul 1999. Suntem recunoscători domnului Ioan Ciocoiu, fiu al satului pentru alegerea Sfântului Ioan Botezătorul ca și patron spiritual al troiței, ridicată spre cinstirea memoriei părinților dumnealui. Este o ocazie specială în care ne reunim și ne mobilizăm împreună toți vecinii pentru a cinsti cum se cuvine acest mare sfânt și a înălța rugăciuni de iertare, milostivire, binecuvântare și ajutor către Sf. Ioan Botezătorul. În primul rând doresc să-mi exprim gratitudinea mea față de Dumnezeu pentru binecuvântarea de a face parte din comunitatea săvineșteană și de a putea participa la acest eveniment cu tot devotamentul meu.

Slujba de hram a Troiței ne oferă o ocazie să reflectăm asupra semnificației comunității noastre de credință. Suntem uniți prin credința noastră în Dumnezeu și prin dragostea față de aproapele nostru.

În fiecare an pe 24 iunie suntem binecuvântați să ne adunăm aici, la această troiță pentru a ne întări credința și a ne împărtăși bucuria spirituală. În această comunitate găsim sprijin, învățătură și încurajare reciprocă în călătoria noastră duhovnicească. Această zi are dublă însemnătate pentru noi fiind sărbătorită și Drăgaica, sărbătoarea populară a Sânzâienelor, zi în care toată suflarea românească îmbracă cămașa populară, tradiționala ie românească. Tot astăzi se culeg și plantele medicinale care au mari puteri tămăduitoare. Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne revedem în fiecare an la această mare sărbătoare sănătoși, buni, luminoși, calzi, blânzi și iubitori de aproapele”, a declarat Iulia Romedea, fiică a satului și una dintre persoanele care se îngrijește de această troiță.

Tradiții și obiceiuri de Sânziene

În unele regiuni ale țării, mai ales în zonele rurale, fetele merg la cules de sânziene pentru a împleti coronițe. Aceste coronițe le aruncă mai apoi peste casă. Dacă, coronița rămâne agățată e semn că fata va urma să se mărite chiar în acel an, iar dacă ajunge jos, fata o mai aruncă până rămâne prinsă, pentru a ști câți ani mai are așteptat până la măritiș.

În noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obișnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, sperând că noaptea își vor visa ursitul.

Drăgaica se serbează împărțind mere, cireșe, castraveți verzi și pui de găină, pentru spor și sănătate.

Brîndușa Dediu