Personaje: Părintele și un copil, pe nume – Andrei
Zi frumoasă de vară cu soarele dogoritor arzând. Andrei abia terminase un an greu de școală în care depusese multă muncă pentru a dobândi rezultate cât mai mulțumitoare. Hotărâse să își petreacă vacanța de vară în satul bunicilor, inima copilăriei sale, loc atât de drag sufletului său, încărcat de atâtea amintiri îmbrăcate într-o emoție adâncă.
Ajuns în sat, bunica îl întâmpină cu multă bucurie și blândețe pe băiat, iar apoi îl trimite la Biserică pentru a duce în dar câteva lucruri copiilor sărmani din împrejurimi. Acolo l-a întâlnit pe părintele paroh, așteptându-l:
Andrei: Bună ziua, părinte!
Părintele: Bune să îți fie și ziua și inima, fiule!
Andrei: Mi-aș dori, părinte, o inimă mai bună.
Părintele: Copile drag, ce gând te aduce la Biserica noastră?
Andrei: Am venit ca să aduc haine și dulciuri pentru copiii sărmani.
Părintele: Frumos gest, dragul meu!
Andrei tace și își pleacă privirea știind că obligația l-a împins spre actul de caritate.
Părintele: Ia spune-mi cum îți mai e viața… nu te-am văzut de câțiva ani buni, Andrei, ai crescut foarte mult. Ești un băiat frumos, cuminte și cred că de mare ajutor atât părinților, cât și bunicii.
Andrei: Mi-a fost dor de locurile acestea, sufletul copilăriei mele, de casa bunicii, așa că am hotărât să revin chiar și numai pentru câteva zile. Mă descurc bine la școală, am note mari, ba chiar sunt primul în clasa mea. Mă bucur că îi pot face mândri pe părinții mei și că le aduc zâmbetul pe buze.
Părintele: Îmi crește inima când văd tineri legați spiritual atât de puternic de rădăcinile lor, dar și mai mult mă bucur (apropiindu-se) când îi văd făcând voia lui Dumnezeu și înfăptuind lucruri bune pentru semenii lor. Mergi des la Biserică, fiule? Când erai mic, bunica ta te aducea mereu.
Andrei: Drept să vă mărturisesc, hainele le-a trimis bunica, dar de mers la Biserică nu mai merg la fel ca înainte (cu privirea ispășită și glas încărcat de regret).
Părintele: Am auzit că înveți bine și că rezultatele tale sunt unele deosebite. Ar trebui să Îi mulțumești Lui Dumnezeu pentru toate calitățile pe care ți le-a dăruit și să fii recunoscător în fiecare clipă, căci nu doar te-a înzestrat, ci te-a ajutat să ai voință ca să valorifici toate acestea.
Andrei: De fapt… îmi place să cred că tot ceea ce am realizat mi se datorează doar mie și propriei mele voințe. Dacă nu aș fi depus eu efort, nimic din ceea ce am înfăptuit nu s-ar fi întâmplat.
Părintele: Of, băiete… nimic mai greșit…
Andrei: Ce vreți să spuneți cu aceasta?
Părintele: Dragul meu, Biserica e asemenea unui fagure de miere. Pentru a crește, fagurele are nevoie de munca albinelor, însă acestea nu ar fi nimic fără apicultorul care le ajută și veghează asupra lor neîncetat. Noi suntem albinele, iar Dumnezeu este Apicultorul. Toate lucrurile minunate pe care obținem nu sunt doar rodul muncii noastre, ci și al ajutorului pe care îl primim de la Dumnezeu. Ține minte, fiule, roagă-te, ai credință, căci nu se știe când va veni sfârșitul, iar sufletul tău va avea nevoie de iertare.
Andrei așteaptă câteva momente, se îndreaptă sfios mai aproape de părinte, iar acesta îi spune:
Părintele: Ei bine, ce părere ai? Te-am convins? Vrei urma calea cea dreaptă a Domnului?
Andrei: Aveți mare dreptate, părinte… îmi pare nespus de rău că m-am îndoit de Atotputernicia Creatorului.
Părintele: Vino,să ne rugăm împreună, pentru iertarea păcatelor și să mulțumim Apicultorului pentru roadele bogate (luându-l de mână și îndreptându-se spre icoana Mântuitorului).
Andrei: Vă mulțumesc, pentru că mi-ați luminat calea. De acum înainte, vă promit că îmi voi schimba viața spirituală. Datorită dumneavoastă, Domnul mă va iubi și mai mult.
Părintele: Oricând vei avea nevoie de un sfat sau o vorbă bună, voi fi aici, băiete. Nu doar școala e menită să aducă educație în viețile oamenilor, ci și Biserica. Ea cultivă valorile morale esențiale pentru o viață spirituală împlinită, dar care te vor ajuta să te dezvolți și ca om.
Andrei: Vă mulțumesc din inimă și voi încerca să urmez sfaturile, întocmai! (ieșind smerit din Biserică).
Părintele: Ai grijă dragule… păzește-ți inima de rele și fii cât mai bun. Nu uita să faci voia Domnului și să îți iubești aproapele. Cerul s-a-ngrădit cu un curcubeu, căci astăzi încă o persoană Îl iubește pe Dumnezeu. Și ține minte dragul meu acest sfat:
Atâtea lucruri bune-ţi trimite Dumnezeu
Şi-aşa puţin îţi cere să-I dai, copilul meu,
Deci ia, te rog, aminte la toate câte-ţi spun:
Să fii mereu cuminte, ascultător şi bun!
Din ziua aceea în Andrei se născuse parcă un alt om, păstrând
simțul responsabilității care îi era caracteristic la care s-a mai adăugat și
o credință mai puternică și mai arzătoare în ajutorul și lucrarea lui
Dumnezeu.
Leagăn Denisa, cl. a XI-a A
Colegiul Național „M. Sadoveanu” Pașcani
