Sfinții Împărați Constantin și Elena
Ortodocșii îi serbează pe 21 mai pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, datorită cărora creștinismul a devenit religie permisă, jertfele sângeroase au fost interzise și duminica a fost stabilită zi de odihnă în Imperiul Roman.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut ca Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306.
Împăratul Constantin cel Mare a declarat, în 321, duminica, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, drept zi de odihnă în imperiu, zi în care şi soldaţii asistau la slujbă.
El ia totodată măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creştinismului, protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve, modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul şi pedepseşte adulterul.
Sinodul Ecumenic din anul 325 a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut” (Simbolul credinţei sau Crezul).
La sfârșitul lucrărilor, când Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oară Crezul, Constantin a spus: „Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu voi l-ați făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.
Sfântul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta împărăteasă a fost o creştină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult, printre care Biserica Învierii Domnului zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, precum şi alte 18 lăcaşuri de cult. De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim, unde a găsit crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a murit la Roma, în anul 327. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.
Memoria și evlavia Bisericii îi păstrează și îi cinstesc pe Împărații Constantin și Elena ca Sfinți Întocmai cu Apostolii.
Urcarea pe tron a Împăratului Constantin este strâns legată de convertirea sa la credința în Hristos, ascensiunea politică a Împăratului Constantin schimbând situația creștinilor din Imperiul Roman și deschizând noi căi de împlinire a rolului Bisericii în societate. Luând „chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu” Sfântul Împărat Constantin, dupa convertirea sa prin semn direct de la Hristos, a devenit primul între împărații creștini sau cum se spune în tropar: „cel între împărați apostolul Tău, Doamne”.
De asemenea, credința mamei sale, Sfânta Elena, este pecetluită de semnul de viață făcător al Crucii Mântuitorului, pe care ea a descoperit-o în pământul Ierusalimului în anul 326, după anevoioase și costisitoare săpături.
În iconografia ortodoxă, Sfinții Împărați Constantin și Elena au între ei așezată Sfânta Cruce, pentru că Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena în pământ. Icoana lor transmite astfel un sens duhovnicesc, înțelegând că Sfânta Cruce, semnul iubirii jertfelnice a Fiului lui Dumnezeu întrupat, unește tainic cerul și pământul, lumea nevazută și cea văzută, cele inteligibile și cele sensibile, în iubirea infinită și eternă a Preasfintei Treimi. În lumina acestui tip de înțelepciune divină, Sfinții Împărați Constantin și Elena au înțeles că, după modelul și cu puterea lui Hristos, iubirea jertfelnică pentru binele celor mulți este flacăra și puterea misiunii creștine în lume.
Împăratul Constantin a adoptat legi în biserici prin care episcopii și preoții au primit dreptul de a proclama eliberarea sclavilor creștini, legi prin care erau protejate logodna și căsătoria și au fost interzise adulterul și avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de către stăpani și stigmatizarea feței oricărui deținut; legi prin care erau protejați copiii abandonați, copiii minori și copiii orfani; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou-născuți, răpirea copiilor, vânzarea copiilor din motive de sărăcie, iar părinții săraci trebuiau ajutați de fisc sau din visteria personală a Împăratului. Toate acestea erau legi ale demnității persoanei umane, cu adevărat revoluționare pentru mentalitățile sociale păgâne de la începutul secolului al IV-lea, legi care devin definitorii apoi pentru matricea spirituală a Europei și patrimoniul spiritual al întregii umanități. Cercetătorii sunt de părere că deciziile împăratului Constantin în favoarea creștinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, „cu mână de fier și credință tare”, s-a aflat în permanență în umbra unicului său fiu.
La îndemnul Bisericii, exemplul lor a fost urmat de-a lungul secolelor de mulți împărați, regi, principi și conducători creștini, iar în zilele noastre asistența socială organizată de Stat este completată de Biserică și de instituții și organizații social-filantropice.
În concluzie, reținem că lumina credinței, a legilor, a multor ctitorii și fapte creștine ale Sfinților Împărați Constantin și Elena a fost peste veacuri și este și azi un îndemn puternic pentru a iubi pe Hristos și Biserica Sa și pentru a promova demnitatea persoanei umane și binele comun, spre slava lui Dumnezeu și mântuirea sau fericirea oamenilor.
Acum, cât trăim în lume, ei sunt învățători și rugători pentru noi, iar în ziua judecății noastre, potrivit lucrărilor bune sau rele pe care le-am săvârșit, ei vor fi apărători sau judecători ai noștri, dacă am răspuns sau nu chemării iubirii lui Hristos arătată în lumina Sfintei Cruci.
„Sfântul Constantin a venit pentru creștinii crunt prigoniți vreme de două secole ca o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Datorită împăratului Constantin și a mamei sale Elena, creștinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători «Epoca de aur», în care oameni sfinți și minți luminate, cum ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, au expus în operele lor doctrina și spiritul creștin autentic”, a declarat pentru Mediafax purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica.
