Smirna este o substanță rășinoasă, obținută prin crestarea unor arbuști exotici Styrax Benzoin-Sumatra, Styrax macrothyrsus – Vietnam, Styrax paralleloneurus, Indonezia, Styrax tokinozis-China din Familia Stryacceae, care arde răspândind un miros plăcut aromatic și care se folosește în ceremoniile religioase, îmbălsămare, în medicină și parfumerie.
Cuvântul smirnă este pomenit în Biblie de cincisprezece ori și derivă de la cuvântul „a fi amar” din ebraică. Smirna într-adevăr este o substanță amară și rășinoasă. În toate vremurile în Orient smirna a fost prețuită și se vindea în boabe solide de culoare ușor gălbuie și venea din Arabia sau Abisinia (Yemenul de astăzi și Etiopia).
Unele menționări și semnificații biblice:
– Cântarea Cântărilor 3;6 „Cine-i acel ce din pustiu ce se-nalță ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă și tămâie, din arta făcătorilor de mir” .
– Cântarea Cântărilor 4;14 „… cu narduri și șofran, cu trestie-n balsam, cu scorțișoară, cu aromele lemnoase din Liban, cu smirnă și aloe, cu tot ce-i mai subțire-ntre miresme”.
– Cântarea Cântărilor 5;5
„M-am ridicat iubitului ca să-i deschid și smirna mi-a picat din mâini; de smirnă pline-s degetele mele și smirna-i pe mâneru-ncuietorii…”
– Facerea 37;25 „Apoi s-au așezat să mănânce și dacă și-au ridicat privirea, iată că o caravană de Ismailiți venea de la Galaad, avându-și ei cămilele încărcate cu tămâie și balsam și smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt”.
Asupra arborelui care produce smirna au fost foarte multe controverse; Pliniu compară arborele cu ienupărul, Discoride cu salcâmul. Unii naturaliști ca Ehrenberg și Hemprich numesc arborele care dă smirnă Balsamodendron Myrrha – Familia Terebentaceae – vecin cu genul Boswellia care dă tămâia. Palestinologii ne spun că arborele Mor este din familia Burseraceae și originar din Arabia. Unii traducători biblici consideră smirna Styrax și Myrrha.
Arbustul mai este răspândit în Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Smirna, ca și tămâia, combinată cu alte substanțe aromatice, a jucat mare rol în practicile religioase ale indienilor și egiptenilor. Se amesteca cu untdelemn sfințit și servea la unsul templului. Sf. Evanghelist Matei ne spune că smirna, ca și aurul și tămâia, a fost unul din darurile pe care Magii l-au adus Mântuitorului la naștere „și, intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa; și căzând la pământ, I s-au închinat; și deschizându-și visteriile, I-au adus daruri aur, tămâie și smirnă”. (Matei 2;11). Nicodim a folosit-o amestecată cu alte arome la îmbălsămarea trupului lui Iisus „și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la 100 de litre de amestec de smirnă și aloe” (Ioan 19, 39).
Vinul și smirna pe care soldatul roman le-a dat Mântuitorului pe cruce erau amare, dar nu aveau nici una din proprietățile narcotice pe care unii bănuiesc că le-ar fi avut. Iuda și Israelul făceau negoț cu smirnă și primeau în schimb grâu, ceară, miere, untdelemn și balsam (Iezechiel 27;17). Se spune că nimic nu este mai plăcut ca priveliștea oferită de copacii de Styrax în cursul lunii martie, când sunt acoperiți cu flori care îmbată cu parfumul lor mirositor văile Carmelului și ale Galileii. În Siria și Palestina, în Insulele Arhipelagului Indonezian, Italia sau chiar sudul Franței crește Styraxul. Ca și tămâia, mirosul și fumul ei deosebit de aromat sunt simbolul faptelor bune și al rugăciunilor către Dumnezeu, iar amărăciunea ei este simbolul patimilor. La vechii evrei era considerată ca fiind simbolul iubirii nevinovate. Ca dar al Magilor, ea a simbolizat ființa omenească a Mântuitorului.
Cules de Ionuț Măriuța
