Sufletul meu, mereu schimbător…

Sufletul meu, mereu schimbător…

Sufletul meu, un câmp de maci înfloriți,
Sufletul meu, un câmp de maci ofiliți,
Sufletul meu, un cer senin, cu soare strălucitor,
Sufletul meu, un cer acoperit de-un negru nor.

Sufletul meu, bucuros și fericit,
Sufletul meu, trist și deznădăjduit,
Sufletul meu, tron al lui Dumnezeu,
Sufletul meu, lăcaș al celui rău.
Sufletul meu, curat și pur, suflet de copil,
Sufletul meu, murdar de-al patimilor mâl.

Sufletul meu, ușor ca un fulg
se înalță spre Acasă, spre Cer,
Sufletul meu, amorțit
de-al împietririi și nesimțirii ger.
Sufletul meu, smerit
și de aripa Harului, mângâiat,
Sufletul meu, mândru
și de slavă deșartă, înveșmântat.

Sufletul meu, luminat de
adevăr, frumos și iubire,
Sufletul meu, întunecat de
falsitate, răutate, urâciune.
Sufletul meu, izvor de
nădejde și credință.
Sufletul meu, izvor
de deznădejde și necredință.

De ce e sufletul meu
atât de schimbător?
De ce nu doar pe calea
cea strâmtă, e călător?
De ce călătorește și pe calea lată,
Cu tentații de tot felul, pavată?
De ce nu e înveșmântat mereu în Har?
De ce uneori de mântuire nu are habar?
De ce nu se hrănește doar
cu bucurii duhovnicești?
De ce tânjește, și după plăceri
și bucurii lumești?

De ce? Fiindcă nu-L are
doar Oaspete pe Dumnezeu.
De ce? Fiindcă în cămăra sa
îl invită și pe cel rău.
De ce? Fiindcă nu mereu priveghează.
De ce? Fiindcă Duhul Sfânt,
nu totdeauna-l cercetează.
De ce? Fiindcă nu are grijă
de Icoana sfântă dinlăuntrul său.
De ce? Fiindcă nu înmulțește
cu credință, talanții lui Dumnezeu.
De ce? Fiindcă de lacrimile
de pocăință, nu e permanent curățat.
De ce? Fiindcă cu Sfânta Împărtășanie
mai des, nu s-a cuminecat.

Doamne, Te rog, ajută-mă
să-mi fie sufletul mereu,
Un câmp de maci înfloriți,
un cer senin, un tron al Tău,
Un soare luminos, un izvor
de iubire și credință,
Ajută-mă, în lupta cu cel rău
să am biruință!!!
Doamne, Te rog să fii Oaspetele
drag al sufletului meu,
Doamne, Te rog, în cămara lui,
să Te sălășluiești mereu!!!

Cristina Toma