– Vrei să facem schimb de locuri? –

– Vrei să facem schimb de locuri? –

Trăim într-o lume fascinantă. Suntem înconjurați de o multitudine de informații. Putem avea acces și experiențe la prezentul care ni se dăruiește în fel și chip.
Mintea noastră conștientă tinde să se concentreze asupra a ceea ce „ar trebui să fie”, asupra a ceea ce pare corect.
- Vrei să facem schimb de locuri? -Credem că știm ce este frumos, ce e mare, ce e virtuos, ce este util. Și totuși înțelegem noi oare cât de arbitrare sunt cuvintele pe care ne bazăm?
Relația între ceea ce vedem și ceea ce cunoaștem nu este niciodată fixă. Felul în care vedem lucrurile este influențat de ceea ce știm sau ceea ce credem.

Am încercat vreodată să ne punem în locul celuilalt și să ne întrebăm cum se vede oare lumea din perspectiva simțurilor sale și a informațiilor care îl definesc?
Luăm de pildă, o plimbare cu cineva care are o perspectivă diferită asupra lumii. Acest fel specific de a vedea lucrurile, o privire dintr-o altă perspectivă ne poate permite să pășim în afara tiparelor care ne definesc și să vedem lumea nu numai diferit, ci și cu o deschidere mult mai vastă, incredibil de complexă.
Prin ochii persoanelor de lângă noi, viața se scurge în ritmuri, nuanțe și senzații diverse. Un copil privește cu totul altfel lumea decât un bătrân. Prin ochii copilului pot privi fascinat fiecare piatră, fiecare gâză.

Prin experiența de o viață a bătrânului, poți rosti și identifica denumirea multor lucruri, dacă cel în cauză a fost un grădinar pasionat, un chimist, medic, arheolog, mecanic, dacă a manifestat curiozitate și iubire în vreun fel.

Câte explicații și amintiri poate aduna realitatea ce ne învăluie…
Prin ochii celor de lângă noi putem privi altfel lumea înconjurătoare, noi perspective, noi dimensiuni devin vizibile, ni se descoperă…
Există însă în noi o tendință de a ne limita percepțiile.
În momentul în care înțelegem cum funcționează lumea, ne putem cultiva aprecierea nuanțată asupra lumii chiar și atunci când suntem singuri.

Ne putem întreba cum ar vedea altcineva această lume și să rămânem conștienți că perspectiva noastră asupra acesteia nu este singura care există.
Doar în această stare putem privi viața cu prospețime și intensitate. Să căutăm să înțelegem perspectivele diferite sau să ne schimbăm chiar noi felul de a percepe lucrurile.

Problema perspectivelor stă în slăbiciunea noastră de a crea distincții rigide, categorii și valori mai mult decât stabile.
Putem să ne întrebăm permanent cum ar vedea altcineva lumea înconjurătoare, să încercăm să facem schimb de locuri la marele spectacol numit viața, spectacol ce ni se oferă clipă de clipă cu generozitate.
Să rămânem conștienți că perspectiva noastră asupra lumii nu este singura care există.

Să privești lumea prin felul inocent și plin de curiozitate cu care observă un copil, prin perspectiva duhovnicească adâncă a sfinților părinți, în felul înțelept și potolit al bătrânilor (dacă ești tânăr). Să te pui în locul unui artist sărac, în locul unui om neputincios, în locul șefului… Să încerci să vezi lumea prin ochii unui aliat sau ai unui adversar.

Atunci când ne deschidem posibilității tuturor perspectivelor, putem să vedem întregul cosmos din locul cel mai vast posibil, și astfel să înțelegem (într-un mod destul de limitat) transformarea nesfârșită a lucrurilor din perspectiva lucrării lui Dumnezeu.
Aceasta este și viziunea Postului Mare în care am pășit, cu ochii sufletului larg deschiși spre darurile vieții ce ni se descoperă.

Ni se oferă acum capacitatea de a transcende tot ceea ce este uman numai prin simplul fapt că suntem umani, să descoperim umanitatea îndumnezeită a Postului. Putem cuprinde acum, mult mai mult din cosmosul ca liturghie decât orice altă creatură de pe pământ, datorită darului miraculos al posibilității noastre de a ne transpune împreună în drumul cu Hristos spre pătimire.

Numai noi oamenii putem intra în nesfârșitele lumi „ca-și-cum”, pentru a vedea viața din perpectiva izvorului Vieții și al Iubirii.
Ajungem acolo numai prin dorința de a ne menține deschiși față de tot, mișcându-ne spontan și vioi împreună cu Calea, Adevărul și Viața și devenind o parte activă a transformării tuturor lucrurilor care ne definesc și ne înconjoară.
Hai să facem schimb de locuri, în Postul Mare, să privim lumea prin ochii lui Hristos!

11 martie 2019
Pr. Petru Munteanu

 

go top