– Vrei să-ți deschizi un cont? –

Vremurile ne învață cuvinte noi: codul PIN, card, SMS, bon fiscal, executare la credit, A.N.A.F., card de sănătate.
Cuvântul paradis suferă și el transformări. Aflăm de paradisuri economice, fiscale, alimentare, tehnologice, de divertisment, paradisuri de tot felul. Cuvinte noi ce oferă alte sensuri, cu acțiuni concentrate pe avantajul propriu, bani, putere, faimă, unde principiul egocentrismului ajunge să guverneze orice relație socială.
Apare din ce în ce mai conturat un spațiu unde relațiile dintre semeni trimit la ideea pragmatică a conturilor bancare.
Aceste noi paradisuri, înveșmântate în sclipiciul atrăgător al marketingului, încurajează apariția măștilor false, a ficțiunilor de tot felul.
Într-o lume din ce în ce mai materialistă am putea spune că oamenii capabili de iubire devin excepții. Iubirea trăită și mărturisită devine un fenomen marginal al societății moderne.
S-a ajuns la schimbarea orientării și sensului cuvintelor, care trimiteau odinioară la universul strălucitor și sănătos al calității naturii umane.
Activitățile în sine devin din ce în ce mai subordonate unor finalități pragmatic-economice, care ajung să sufoce orice emoție eliberatoare pe care ne-o dă starea de iubire-compasiune, care este adevărata definiție a naturii umane sănătoase.
Putem vorbi totuși în universul nostru lăuntric, interior, de contul bancar? Desigur.
Întrebarea este: Vrei să-ți deschizi un cont?
Perspectiva deschiderii unui cont lăuntric trimite către orice interacțiune dintre semeni. Orice relaționare o putem privi ca pe un „cont bancar emoțional”. Fiecare persoană își deschide un „cont bancar emoțional” cu fiecare semen cu care relaționează sau de care este interesat sau preocupat.
De fiecare dată când relaționez cu cel de lângă mine (o relaționare până la starea subtilă a unui gând sau emoție), cunoscut sau necunoscut, în spațiul meu contribui la „contul bancar emoțional”, fie fac o depunere sau o retragere.
Cum facem depuneri? Prin lucrurile mici. O strângere de mână, un zâmbet, un salut, un gest politicos. Simplul fapt că acorzi câteva clipe din viața ta celuilalt, într-un mod conștient, înseamnă un depozit.
Bunătatea, prietenia, amabilitatea, care se manifestă în împrejurări socotite uneori banale, înseamnă tot atâtea depuneri în cont. Depuneri înseamnă și faptul de a trece cu vederea anumite scăpări sau defecte ale celui de lângă mine.
Cele mai masive retrageri din „contul bancar emoțional” se fac atunci atunci când ne comportăm cu egoism și lăcomie, când ne gândim doar la noi înșine, la fericirea, confortul sau succesul propriu.
De fiecare dată când nu avem timp pentru cel de lângă noi, nu-l vedem sau auzim, facem retrageri masive.
Dacă suntem neiertători, nu apreciem efortul sau gesturile frumoase, amabilitatea celuilalt, „conturile bancare emoționale” vor scădea semnificativ.
Tragic este că, la fel ca și în lumea sau universul material și în spațiul subtil si sublim al emotiilor se poate întâmpla ca acest „cont bancar emoțional” să nu aibă acoperire nelimitată.
Când contul devine gol, problemele minore de tot felul devin majore. Ajungem să trăim la limită. Într-o epuizare a „contului emoțional”, lucrurile mărunte devin din ce în ce mai importante.
Putem vorbi în spațiul interrelațional de conturile emoționale secătuite, unde societatea modernă, bazată pe succesul propriu, pe faimă și putere, nu este interesată să „investească”. Vorbim de criza familiei, a comunității, a relațiilor in general.
Un „cont bancar emoțional” stabil se construiește pe încredere și respect, pe iubire și frumos sau mai bine zis pe cultivarea frumosului.
Căutarea frumosului în ce ne înconjoară și disponibilitatea de a oferi și primi starea nobilă a iubirii admirative adaugă de fiecare dată plus valoare contului nostru emoțional.
Preot Petru Munteanu

Alte articole: https://solidaritatesociala.ro/lectura-ca-aventura-cum-pot-povestile-sa-construiasca-gandire-empatie-si-comunitate/

și https://samariteanulmilostiv.ro/din-orice-criza-nu-iesim-singuri/

și https://jurnalfm.ro/masuri-de-ordine-si-siguranta-publica-2/