Acasă / Stiri / „Moș Gheorghe cel desculț”, astăzi Sf. Gheorghe Pelerinul

„Moș Gheorghe cel desculț”, astăzi Sf. Gheorghe Pelerinul

Sâmbătă, 23 iunie, începând cu ora 18.15, pe platoul Curții Domnești a avut loc un important eveniment religios, și anume, proclamarea locală a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul, precum și  Procesiunea cu Sfintele Moaşte cu ocazia sărbătoririi Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul oraşului Piatra Neamț.

Proclamarea Solemnă a canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul a avut loc la data de 25 martie 2018, după oficierea Sfintei Liturghii de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români. Împreună cu Sf. Gheorghe a fost proclamat și Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.

Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Arhiepiscopii Teodosie al Tomisului şi Ioachim al Romanului şi Bacăului, Episcopii Ignatie al Huşilor şi Macarie al Europei de Nord au oficiat slujba Vecerniei unită cu Litia, urmată de ceremonia de proclamare locală a canonizării.

Tomosul sinodal a fost citit, imediat după Vecernie, de Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, din care vă redăm un fragment:

Cuviincios şi drept lucru este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au câştigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii lor plină de evlavie şi de fapte bune. Pe aceştia, Tatăl Cel din ceruri i-a luminat cu harul Duhului Sfânt şi, prin Fiul Său cel Unul Sfânt, i-a aşezat în ceata sfinţilor.

Despre ei Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii” Lui (Ioan 13,14). Biserica cinsteşte pe sfinţi cu laude şi cântări, împreună cu prorocul de Dumnezeu insuflat care zice: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul138,17), pentru că aceştia au împlinit voia lui Dumnezeu după cum citim în Psalmi: „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale” (Psalmul 15, 3Acest mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu s-a născut în anul 1846, în satul Şugag (astăzi în judeţul Alba) din părinţi binecredincioşi, şi, din fragedă vârstă s-a arătat iubitor al rugăciunii, al postirii şi al sfintelor slujbe. După ce a deprins cititul, se ruga zicând Psaltirea, încât a învăţat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoţit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credin­cioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu cinci copii.

Ca soţ şi tată nu şi-a neglijat deprinderile sale duhov­niceşti, împlinind cu şi mai mare evlavie faptele credinţei şi căutând mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. Fiind milostiv şi lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deşi el însuşi trăia în sărăcie. După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Athos, s-a dăruit cu totul vieţii duhovniceşti. N-a mai rămas mult în satul său, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin misionar.

Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla desculţ şi cu capul descoperit, postea şi dădea sfaturi duhovniceşti, mai întâi prin părţile Sibiului, Făgăraşului şi Braşovului, apoi, începând cu anul 1895, în Moldova.

El s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii Sfântul Ioan Domnesc. Acolo, ajungând prin osteneli la desăvârşire, a primit de la Duhul Sfânt darul înainte-vederii şi al vindecărilor, pe care l-a pus în slujba călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii, până la sfârşitul vieţii sale, pe care l-a cunoscut dinainte, şi care s-a făcut la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1916.

Fiind lucrător încercat al rugăciunii şi următor al sfinţilor de odinioară „pe calea cea nouă şi vie” (Evrei 10, 20), a rămas în me­moria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, a preoţilor, a călugărilor şi a mirenilor ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie şi de povăţuire duhovnicească.

Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dum­nezeu a acestui pelerin misionar drept-credincios, care s-a născut în Transilvania şi apoi a împodobit pământul Moldovei, luând aminte la râvna lui vrednică de laudă pentru slujirea lui Dumnezeu şi a poporului ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe Române şi chemând în ajutor harul Preasfintei, Celei de o fiinţă, de viață făcătoarei si nedes­părţitei Treimi,

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte şi în veci, Sfântul Gheorghe Pelerinul să fie numărat între sfinţii Bisericii şi să fie pomenit în cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 17 august în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.).

Printre aceşti slujitori aleşi ai lui Dumnezeu se numără şi Sfântul Gheorghe Pelerinul.

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Apoi a fost intonat troparul Sfântului Gheorghe Pelerinul, după care a umat cuvântul de învățătură rostit de Înalpreasfințitul Părinte Teofan, care l-a numit pe acest mare nevoitor român din secolul XX drept un „om al rugăciunii curate, diamant strălucitor şi om de esenţă pură”.

Ierarhul şi-a argumentat cuvintele prin faptul că Moş Ghorghe Lazăr „ajunsese la ceea ce ar trebui să ajungă tot creştinul: la despătimire”.

Acest „geniu al sfinţeniei”, după cum l-a numit Mitropolitul Teofan a trăit încă de pe pământ „în ambianţa cea sfântă a Împărăţiei Cerurilor” adică a „coborât cerul pe pământ sau a ridicat pământul la cer”.

Înaltpreasfinţia Sa a spus despre Sfântul Gheorghe Pelerinul, dar şi despre alţii asemenea lui, că „au fost trimişi pe pământ deoarece noi oamenii, de cele mai multe ori, am pierdut calea autentică a Evangheliei”.

După cuvântul rostit de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, moaştele Sfântului Gheorghe Pelerinul au fost purtate în procesiune pe următorul traseu: Biserica „Sfântul Ioan Domnesc” – Teatrul Tineretului – Casa de Cultură – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlău – Consiliul Județean Neamț – Biserica „Sfântul Ioan Domnesc”.

La marele eveniment religios au luat parte și enoriași din Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, cărora li s-a pus la dispoziție un autocar, prin grija părintelui paroh Petru Munteanu, și au purces împreună la proclamarea locală a canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul.

Fiind un moment unic pentru toți participanții au dorit să transmită un gând, o emoție în urma acestei manifestări religioase:

„Am participat la proclamarea locală a canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul, care s-a născut la Alba-Iulia, dar a viețuit în orașul nostru și, copiil fiind, auzeam mereu: „Ești precum moș Gheroghe, cel desculț”. Am trăit momente unice și sunt recunoscător lui Dumnezeu că am reușit să trăiesc o astfel de exepriență. Mulțumim și părintelui Munteanu pentru că a asigurat transportul nostru”, dl. Gheorghiță Măriuța, cântăreț bisericesc.

„Când eram tânără, copilă, l-am întrebat pe unchiul meu, fratele lui tata, moșul Vasile Dumitrache, dacă l-a întâlnit pe moș Gheorghe și mi-a spus că la vârsta de 6 ani, când mergea la Piatra Neamț cu tatăl său, la brutărie, îl întâlnea pe moș Gherghe cel desculț acolo, lângă cuptorul încins, ca să-I cadă gheața de pe picioare. Știu că a murit în 1916, și spunea că va muri când vor bate clopotele la toate bisericile odată. Și așa a fost, când România a declarat război Austro-Ungariei. Ce să spun, am trăit să o văd și asta, slujbă arhierească, multă lume se întoarce la credință și un Sfânt al locurilor noastre”, dna Elena Dumitrache, credincioasă a prohiei săvineștene.

„Evenimentul organizat pentru proclamarea locală a canonizării Sf. Gheorghe pelerinul a fost un simbol al religie nemțene, a participat un sobor mare de preoți, când s-a citit Tomosul de canonizare al Sfântului Gheorghe Pelerinul a fost un moment extraordinar, așa s-a aflat și viața Sf. Gheorghe. Moș Gheorghe cel desculț, astăzi, Sf. Gheorghe Pelerinul este un exemplu de adevărat creștin”, Gelu Savin, consilier parohial.

„A fost un eveniment emoționant, ceea ce am văzut astăzi, nu am mai văzut niciodată, foarte mulți ierarhi adunați la Piatra Neamț. Un moment unic din viața mea”, dl Toma Vasile, enoriaș al Parohiei „Sf. Voievozi”.

„Pentru mine a fost, în primul rând, o surpriză, pentru că este prima dată când particip la un astfel de eveniment și ce m-a bucurat foarte mult, este numărul mare de credincioși care au venit, cred că au fost peste 5000 de persoane, un lucru care este îmbucurător. A fost un eveniment frumos și prin prisma faptului că am văzut foarte mulți români îmbrăcați tradițional, ceea ce mi-a stârnit o emoție puternică, și nu în ultimul rând, m-a impresionat numărul mare de prelați pentru că-I vezi destul de rar, atât de aproape de tine”, dl. Valentin Savin, consilier parohial.

„Este o mare bucurie pentru mine, pentru comunitatea noastră, pentru orașul nostru, că am avut ocazia să participăm la proclamarea locală a canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul, chiar am citit cartea despre viața acestuia și pot să spun că este un exemplu pentru noi și pentru viitorul copiilor noștri. A fost prima dată în viața mea când am participat la un astfel de eveniment”, dl. Liviu Dumitrache, consilier parohial.

„Am participat la proclamarea locală a canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul și pot spune că a fost un eveniment deosebit, care se întâmplă în Biserica Ortodoxă Română. Pentru noi, cei din județul Neamț, a fost ceva unic, pentru că, după cum știm, pelerinul Gheorghe a trăit în Piatra Neamț, vreo 12 ani, în turnul lui Ștefan cel Mare, de unde a și plecat la cele veșnice, în anul 1916, fiind născut în anul 1846. Este o mândrie pentru județul Neamț să avem un asemenea sfânt. Am participat și noi, cei din parohia „Sf. Voievozi”, păstorită de părintele paroh Petru Munteanu, la această ceremonie grandioasă”, dl Chele Constantin, epitrop al parohiei săvineștene.

„Am fost foarte încântată că am reușit să particip la un astfel de eveniment religios, mai rar întâlnești astfel de ocazii. A fost extraordinar ceea ce am văzut și îi mulțumesc lui Dumnezeu și părintelui Munteanu că am izbutit să merg la această manifestație”, dna Elena Prisecaru, enoriașă a parohiei 2 din Săvinești.

„Aseară, mi-am umplut inima de bucurie. Cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitului Părinte Teofan mi-a adus aminte de marele pelerin, Gheorghe Lazăr. Am citit cartea despre viața sa de două ori, iar cuvântul rostit mi-a adus aminte de tot ceea ce am citit despre moș Gheorghe Lazăr, ceea ce m-a emoționat foarte tare, mi-au dat lacrimilecând părintele Teofan predica. Moș Gheorghe a fost un drept credincios, pe unde a trecut a lăsat urmele credinței creștinești. Un om simplu, dar cu o inimă mare, din puținul care-l avea dădea și altora mai necăjiți decât el și-I învăța pe toți să nu se lepede de credința strămoșească, pentru că ea este adevărata bogăție a noastră. Dacă nu mergeam, regretam toată viața, a fost un moment unic”, dl. Vasile Timofte, enoriaș al parohiei.

Ieri, Moș Gheorghe cel desculț, astăzi, Sf. Gheorghe Pelerinul

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe nevoitorul Gheorghe Lazăr în data de 5 octombrie 2017.

Sfântul Gheorghe Pelerinul a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi.

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.

Încă din fragedă vârstă mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie să se roage în biserica satului, chiar și atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea; iar ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite și făcea multe metanii, cugetând la cele dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost.

La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a neglijat deprinderile sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deși el însuși trăia în sărăcie. Nu se tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se îmbărbăta și pe sine și pe cei din jur. Și, așa, omul lui Dumnezeu era totdeauna în pace, cu fața luminoasă și cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care viețuia în lume și în trup, dar totodată mai presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cerească umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața.

După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său. Luând cu sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru Dumezeiasca Liturghie și celelalte slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul său și să aprindă evlavia în inimile multor oameni.

Mai înainte însă de a începe această viețuire, a rămas vreme de patruzeci de zile în nevoință aspră și post, cu multe ispite de la diavolul, în pustia Egiptului de Sus. Uneori îl speria vrăjmașul cu năluciri de fiare și șerpi veninoși, alteori îl chinuia cu foamea, cu setea, cu arșița și cu țânțarii.

După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. Într-o noapte, în timp ce se afla în biserica din Șugag la rugăciune, l-a văzut aievea pe diavolul venind la el și zicându-i cu mare mânie: „Ce faci aici, Moș Gheorghe?”. „Mă rog lui Dumnezeu” a răspuns bătrânul cu îndrăzneală, iar vrăjmașul a fugit de la el.

Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan Domnesc, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În scurtă vreme a ajuns cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale, având acolo: biserică și chilie, liniște, duhovnic, și multe mănăstiri în împrejurimi.

Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum. Iar după ce termina de făcut milostenia trupească, începea pe cea sufletească: venind rândul celor împresurați de necazurile și poverile vieții, înțeleptul bărbat stătea de vorbă cu fiecare, îl îmbărbăta, îl sfătuia și se ruga pentru cererea lui, iar oamenii simțeau că harul și mila lui Dumnezeu se coboară peste ei prin rugăciunile și sfaturile Sfântului.

Odată, Moșul Gheorghe voind să meargă cu trenul spre Roman, s-a urcat fără bilet în vagon, căci nu avea bani. Conductorul, care din întâmplare nu-l cunoștea, l-a coborât din tren la prima stație, deși călătorii care-l cunoșteau l-au rugat să-l lase să ajungă la Roman. Bătrânul a plecat pe marginea căii ferate, zicând: „Drăguță, rămâneți cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Însă, când să pornească trenul, trenul nu mai pornea deloc. Au schimbat locomotiva; au schimbat conductorul, dar trenul nu pornea. Atunci unul dintre funcționarii gării a zis: „Ați dat jos din vagon pe Moșul Gheorghe? De aceea nu poate pleca trenul. Acela este un om sfânt. Duceți-vă și-l chemați înapoi.” Au alergat îndată după el, l-au adus, l-au urcat în vagon și imediat a pornit trenul din gară.

Ziua morții și-a cunoscut-o de mai înainte, arătând-o prin cuvinte prorocești: „O să mor când s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.” Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, trupul Sfântului a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război, iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele. La îngroparea lui s-au aduna mulțimi nenumărate, fiecare căutând să ia o ultimă binecuvântare de la cel adormit și cerându-i rugăciune de mijlocire către Dumnezeu. A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra Neamț, cu același cojoc rupt, desculț, fără acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având pe față același zâmbet curat ca în toată viața.

După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la mânăstirea Văratec, în a căreia gropniță au și fost așezate până astăzi. Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte, fiind cinstit de credincioși. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.

Brîndușa Dediu

 

Arata-le prietenilor tai:
Share on Facebook38Share on Google+0Tweet about this on TwitterPin on Pinterest0Share on LinkedIn0Share on Reddit0Digg thisEmail this to someonePrint this page

Despre Brindusa Dediu

De asemenea, verificați

Sf. Constantin și mama sa Elena: „Cu acest semn vei învinge”

„Și noi, să urmăm întru toate lui Hristos, Apostolilor, sfinţilor şi înaintaşilor noştri. Să apărăm …