Sandu Ioan – o viață dedicată oamenilor și familiei

Există oameni care își trăiesc viața cu discreție și echilibru, fără zgomotul aplauzelor, dar care, la plecare, lasă în urmă o tăcere grea și o lumină caldă, ce rămâne vie în inimile tuturor. Un astfel de om a fost Sandu Ioan (16 ianuarie 1956 – 2 septembrie 2025).

Născut în comuna Săvinești, a descoperit tainele literelor la Școlii Gimnaziale Nr.16 din Săvinești (Școala Veche), loc de începuturi și emoții, pe care avea să-l iubească și să-l readucă la viață peste decenii. Apoi, la Liceul Teoretic „Petru Rareș”, s-a remarcat ca un elev disciplinat și studios. Încă din tinerețe, ambiția și dragostea pentru învățătură l-au așezat pe un drum luminos: a fost admis pe primul loc la Facultatea de Științe Economice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, confirmând încă o dată că seriozitatea și perseverența sunt trăsăturile oamenilor rari.

Cariera sa a început în 1980 la Combinatul de Fibre Sintetice din Săvinești. Zece ani mai târziu, destinul l-a chemat la o altă misiune, aceea de a sluji oamenii prin munca sa la Camera de Muncă Neamț, ca și contabil-șef. Iar din 2001, odată cu înființarea Casei Județene de Pensii, a fost chemat să conducă timp de două decenii. A fost un conducător drept și atent, dar mai ales un om care a pus pe primul loc nevoile semenilor săi. Nu doar cifrele, legile și regulamentele au contat pentru el, ci și chipurile celor care îi cereau ajutorul. Pentru fiecare dintre ei, găsea un cuvânt, o soluție, o ușă deschisă.

Și totuși, dincolo de birouri și responsabilități, viața lui adevărată pulsa acasă. A fost un soț și un tată iubitor, discret în gesturi, dar puternic în prezență. Soția sa, Camelia Sandu, spune cu emoție:
„A fost un familist convins, soț și tată atent și sensibil, oferindu-ne sprijinul și iubirea sa în toate situațiile și evenimentele din viața noastră.”

Pentru fiica sa, Alexandra, a fost stâlpul nevăzut care susținea lumea întreagă:
„Tata a fost echilibru, emoție discretă, o putere din umbră în viața mea.
Deși, ca fată, mi-am dorit să semăn cu mama și să petrec mult timp alături de ea, inima mea a avut dintotdeauna o sensibilitate aparte pentru tata.
Glumea mult, avea o cultură generală vastă și o fire organizatorică greu de egalat, calități pe care mi-am dorit mereu să le găsesc în mine și în oamenii din jurul meu.
Sunt sigură că a fost un model nu doar pentru mine și frații mei, ci și pentru mulți oameni care l-au cunoscut.
Îmi vor rămâne întipărite în minte multe amintiri cu el: cum dansam împreună, mergeam către școală și povesteam, jucam cărți și „întâmplător” mereu câștigam eu. Era alături de mine la fiecare început și final de an școlar, mă ducea și mă aștepta la gară de fiecare dată când plecam sau veneam de la facultate și filma fiecare moment pentru a-i fi amintiri peste ani. Chiar dacă anii pe care îi visa nu vor mai veni, tot ceea ce făcea era plin de semnificație.
Știu că ne iubea mult pe toți cei din familie și sper că știe că și noi îl iubeam la fel de mult, dar și că vom continua să îl iubim și să îl prețuim tot mai mult. Oricât de greu îmi este să cred că nu mai este printre noi, prezența lui va rămâne veșnic vie în sufletele noastre.”

Nu și-a uitat niciodată rădăcinile și comunitatea care l-a format. În 2017, la o jumătate de secol de la absolvirea școlii primare, a fost principalul organizator al marii revederi a colegilor săi. Cu răbdare, a adunat oameni, amintiri și povești, transformând evenimentul într-o sărbătoare a memoriei colective. Școala Veche, în care cândva descifra primele litere, a devenit din nou plină de emoții, zâmbete și lumină. Pentru mulți, acel moment a fost mai mult decât o întâlnire – a fost o întoarcere acasă, pe care numai el o putea face posibilă.

Astfel a trăit Sandu Ioan: cu o discreție aleasă, dar cu fapte care au răsunat adânc în viețile celor din jur. A știut să fie tată și soț iubitor, coleg de nădejde, prieten adevărat, conducător respectat și om al comunității.

Astăzi, tăcerea lăsată de plecarea sa vorbește mai puternic decât orice cuvânt. Rămâne amintirea unui om așezat, cu suflet generos, care a știut să adune și să dăruiască.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i așeze sufletul în lumina Sa veșnică!

Video – In memoriam

LINK VIDEO: https://youtu.be/zi6eBBM_Z1g

Domnia sa a luat parte, pe 3 iunie 2017, la sărbătorirea a 50 de ani de la absolvirea școlii primare în Săvinești, eveniment descris în următorul articol:

O jumătate de secol de la absolvirea școlii primare