– Oak Hall –

Am petrecut cu ceva vreme în urmă, șase luni de zile la Oak Hall, Otford Manor, o localitate aflată la 20 de minute distanță de Londra.

Eram acolo pentru un internship, studiu postuniversitar, pe care îl desfășuram pentru un modul, la Universitatea din Groningen, partener cu Glasgow University, pentru asistență socială și turism.

La Oak Hall, am locuit într-un castel în care șoptea marea.

Sursa foto: AI

Deși marea era departe și castelul străjuia majestuos din vârful unui deal colinele din vale, atrăgând prin arhitectura sobră și înaltă privirile tuturor călătorilor, castelul era înveșmântat cu plăci de rocă naturală, plăci alcătuite dintr-o multitudine de scoici sidefate.

Holurile înalte și camerele cu șemineu, livingul imens care avea un pian cu coadă și o terasă ce dădea înspre o piscină modernă, toate făceau ca locul respectiv să fie unul de poveste. Fără ca să mai amintesc terenurile de golf și tenis, gazonul și dependințele…

Acolo, proprietar era familia Mayo. Domnul Ian Mayo și doamna Iudith, familie cu trei copii, care desfășurau activități de turism religios pe toate continentele.

Din parcarea acestui grandios castel plecau și soseau zilnic turiști care își urmau visele de a cunoaște și ajunge în cele mai interesante și depărtate colțuri din lume.

Din prima zi de internship am avut onoarea să petrec un timp de calitate cu domnul Ian. Când am intrat în biroul căptușit cu lemn de mahon și incrustații sidefate, m-a poftit să iau loc într-un fotoliu de piele care parcă m-a îmbrățișat la propriu.

S-a uitat cu ochii lui albaștri la mine și mi-a zis:

– Petru, știi de ce am acceptat internshipul tău?

Emoționat și copleșit de atmosfera biroului impozant, i-am răspuns:

– Nu, chiar nu știu…

– Ca să vorbim despre Dumnezeu! Am observat că ai parcurs studii teologice și sunt interesat de teologia și spiritualitatea ortodoxă.

În multe seri, când zgomotul și forfota se liniștea, aveam onoarea ca să mă plimb în prezența domniei sale, împreună cu un ogar englez pe nume Cooley, în jurul castelului, bucurându-ne de pacea și frumusețea serii.

La un moment dat, vorbind despre rugăciune, i-am zis:

– Ian, aici s-ar potrivi minunat să înălțăm o cruce. Poporul român înalță troițe, ca locuri de aducere aminte pentru toate binecuvântările primite. Îndrăznesc să spun că ar fi binevenită o troiță la Oak Hall.

S-a uitat la mine zâmbind și mi-a zis:

– Am visat o troiță, așa cum zici.

În lunile următoare, s-a înălțat la locul întâlnirii noastre o cruce cu soclu din piatră. Și acum, pentru toți călătorii și căutătorii neobosiți din Oak Hall, crucea îi străjuiește ca orientare și călăuză.

Am povestit această întâmplare pentru a accentua un fapt. Căutarea sensului și a rostului trece dincolo de preocupările mundane zilnice. În spiritualitate și credință, făptura umană se regăsește și se împlinește.

O cruce majestuoasă ocrotește castelul cu șoaptele mării, din Oak Hall. O poveste se adună cu altele laolaltă, mărturisind tuturor dragostea de bine și de frumos.

Preot Petru Munteanu

Alte articole: https://solidaritatesociala.ro/proiect-educational-cu-ambasada-sua-la-bucuresti-derulat-de-fundatia-impreuna-pentru-solidaritate-sociala/

și https://jurnalfm.ro/20-ianuarie-1265/