
- carmen
- iunie 24, 2024
- 12:14 pm
„Duhul Sfânt este Duhul comuniunii, deoarece adună laolaltă pe cei înstrăinați sau diferiți unul de altul. Duhul Sfânt cheamă la unitate sau comuniune diversitatea darurilor din umanitate și din natură (creație). El distribuie sau împarte darurile lui Dumnezeu pentru ca oamenii să le cunoască, să le cultive și apoi să le adune laolaltă ca pe o ofrandă de recunoștință adusă lui Dumnezeu-Dăruitorul. Duhul Sfânt nu Se arată în chip de om, dar dorește să facă din fiecare om credincios un chip al lui Hristos Dumnezeu-Omul. Iar cea mai frumoasă rodire a acestei lucrări a Duhului Sfânt în oameni sunt Sfinții Bisericii”, Preaferictul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Sărbătoarea Cincizecimii, care are loc la cincizeci de zile după Învierea lui Hristos şi zece zile după Înălţarea Sa la ceruri, este una dintre cele mai importante sărbători creştine. Aceasta marchează pogorârea Duhului Sfânt asupra apostolilor și începutul Bisericii creștine, evenimentul fiind considerat „capătul sărbătorilor” și împlinirea istoriei mântuirii realizate de Hristos.
Cincizecimea este considerată „capătul sărbătorilor” deoarece încununează ciclul sărbătorilor pascale și marchează împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu prin trimiterea Duhului Sfânt. În această zi, apostolii, care erau adunați la Ierusalim, au fost umpluți de Duhul Sfânt, care s-a pogorât peste ei sub forma unor limbi de foc. Acest eveniment a avut multiple semnificații, precum întemeierea Bisericii Creștine: În această zi s-a întemeiat la Ierusalim Biserica lui Hristos, apostolii fiind împuterniciți să răspândească mesajul Evangheliei. Evenimentul este adesea considerat ca fiind „nașterea” Bisericii, momentul în care aceasta a început să funcționeze în mod activ prin puterea Duhului Sfânt.
În Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, iar cuvântul de învățătură a fost ținut de tânărul teolog Flavius Popa. În omilia rostită, teologul Flavius Popa a menționat faptul că astăzi, 23 iunie 2024, putem spune La mulți ani! Bisericii creștine.
„Aș putea să încep cuvântul meu de astăzi cu o urare de La mulți ani! Pentru că astăzi, în această duminică, mai presus ca de alte duminici, sărbătorim sau cinstim ziua de naștere a Bisericii, ziua de naștere a lăcașului în care dumneavoastră vă aflați, ziua de naștere a unei istorii de 2000 de ani, ziua de naștere a unei tradiții fondate de Mântuitorul, de sângele martirilor, de rugăciunile sfinților și de întreaga creștinătate pe care noi o avem de cel puțin 2000 de ani. Și spun de cel puțin, pentru că această credință în Dumnezeu se află nu doar de la fondarea Bisericii, ci de la facerea lumii. De când Dumnezeu l-a făcut pe Adam, a făcut-o pe Eva și a pus în primii noștri părinți chipul Său, dragostea și bucuria pe care o avem când ne aflăm cu Dumnezeu.”
În continuarea cuvântului său, Flavius Popa a exprimat că Cincizecimea a demonstrat unitatea și diversitatea comunității creștine timpurii. Deși apostolii vorbeau diferite limbi, toți cei prezenți au înțeles mesajul lor, simbolizând unitatea Bisericii în diversitatea ei.
«Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc». (Cincizecime – pentru că sunt cincizeci de zile de la Învierea Domnului Hristos și până astăzi, cincizeci de zile în care noi am celebrat Învierea din morți, trecerea de la moarte la viață).«Și din Cer, fără de veste s-a făcut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa unde ședeau ei». Ca aseară, când a fost puțină furtună în oraș. Cei din oraș probabil ați observat că toată noaptea au șuierat ferestrele de la vânt. Ceva asemănător a fost și atuncea și li s-au arătat apostolilor limbile împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Apostolii se aflau cu toții în Ierusalim. Domnul Hristos, înainte să se înalțe și să desăvârșească această operă de mântuire, le-a spus apostolilor: «Chiar dacă Eu Mă voi ridica la Cer, nu vă voi lăsa singuri, ci Îl voi aduce pe Mângâietorul». Așa L-a numit pe Duhul Sfânt, unul care te mângâie.
Și la nici câteva zile de la Înălțare, apostolii, când stăteau cu toții în Ierusalim, acest vuiet mare ce se făcuse în această casă, în acest foișor, i-a umplut pe toți apostolii de Duhul Sfânt și flăcări de, limbi de foc, cum am putea spune noi, flăcări se vedeau deasupra capetelor lor. Vedeți, dacă vă uitați la toată Biserica, toți sfinții au acest nimb, această aură care simbolizează, de asemenea harul Duhului Sfânt. Nu le-am putea spune flăcări, bineînțeles, dar le putem pune această aură, acest nimb care simbolizează harul Duhului Sfânt. Apostolii atunci au primit acest nimb. În multe icoane veți vedea că apostolii, cât timp au fost cu Mântuitorul, nu aveau această aură. Dar după Rusalii ei dobândesc această aură, dobândesc harul Duhului Sfânt. Și ce interesant spune aici Sfânta Scriptură! «Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt. Și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea, precum le dădea lor Duhul a grăi». Vă dați seama acest fenomen când ei vorbeau în limbi? Toți erau din Iudeea. Marea parte nu știau decât aramaica, puțin, poate greacă sau latină. Unii erau din Mesopotamia și Iudeea, din Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei. Acești oameni își auzeau propia lor limbă de la apostoli. De unde știau ei aceste limbi străine? Nu aveau acces, nu aveau școală ca noi astăzi la universități și studii. Ci pur și simplu Duhul Sfânt le dădea lor precum a vorbi. Și a fost necesară această situație, pentru că apostolii au mers fiecare într-un colț de lume. Toma a mers în India. Marcu a mers în Alexandria, în Africa. Petru, «pe această piatră voi zidi Biserica Mea», spune Iisus. Petru, cel care a întemeiat primele comunități de credință din Roma și Bazilica San Pietro din Vatican, fondată pe mormântul Sfântului Apostol Petru și Pavel, de asemenea, care a venit și el la Roma. Apostolii au plecat în întreaga lume. La noi a fost Sfântul Andrei. Această biserică în care noi ne aflăm este fondată pe harul și tradiția și credința venită de la Sfântul Apostol Andrei, fratele Apostolului Petru.”
Prin pogorârea Duhului Sfânt, s-au împlinit profețiile din Vechiul Testament și promisiunile lui Hristos, confirmând că El este Mesia cel așteptat și că mântuirea promisă a fost realizată. Cincizecimea a avut un impact profund asupra dezvoltării Bisericii creștine și a spiritualității creștine. Prin puterea Duhului Sfânt, apostolii au primit curajul și înțelepciunea necesare pentru a predica Evanghelia, iar miracolele și semnele care îi însoțeau au contribuit la răspândirea rapidă a creștinismului. Pogorârea Duhului Sfânt a fost, de asemenea, un moment de transformare personală pentru apostoli, care au trecut de la frică și incertitudine la o credință puternică și neclintită.
„Cu venirea Duhului Sfânt, Biserica este extensia vieții Domnului Hristos. Vedeți și Evanghelia de astăzi se termină la final: «Eu sunt lumina lumii». Ce facem de Paști, de Înviere, noaptea, luăm lumină. Avem de Rusalii limbi de foc. Totul se învârte în acest spectru de lumină, această situație de lumină care ne sfințește viața. Ce avem în fața noastră? Lumină. Ne bucurăm și profităm de această ocazie să ne sfințim viața cu ajutorul luminii Luminii, Hristos. Să ne bucurăm de această zi, să participăm și la Vecernia plecării genunchilor, când vom lua ramuri de tei binecuvântate în amintirea limbilor de foc. Să ne bucurăm de nașterea Bisericii. N-ar fi rău ca după Liturghie să meditați puțin la acest episod, să vă întrebați de ce cinstim noi, de ce se pune acest accent pe Rusalii. Pentru că, începând de astăzi intrăm într-o nouă perioadă liturgică, în perioada Octoihului de duminica viitoare, de fapt, am putea spune de acum, pentru că în Postul Mare am avut perioada Triodului, de Înviere, am avut Penticostar, iar de acum intrăm în perioada desăvârșirii, în perioada Duhului Sfânt. De acum veți vedea în calendare că tot calendarul până anul viitor se învârte în jurul acestui context. Duminica întâia după Rusalii, a doua după Rusalii, a treia după Rusalii, a 22-a după Rusalii și așa mai departe. Pentru că ne centrăm, ne axăm pe acest episod minunat din viața noastră, Rusaliile sau dobândirea Duhului Sfânt.
A fi în Duhul Sfânt înseamnă a fi în Hristos, a fi în Biserică. A fi un om blând, un om înțelept, un om cumsecade, nu este doar o virtute personală, ci este lucrarea Duhului Sfânt. Să vă cinstiți Biserica. E lucru mare să fii la biserică. Singurul care nu te abandonează este Hristos, care pe Cruce răstignit cu brațele înainte, tocmai ca să îmbrățișeze durerile. De asta a murit Hristos, ca Duhul Sfânt să vină astăzi, să vină în fiecare slujbă și în fiecare moment al vieții noastre. Și să-L păstrăm pe Duhul Sfant, să-L avem mereu, să-L cinstim, să ne rugăm Lui, ca să putem avea viața veșnică. Viața veșnică nu doar astăzi, nu doar nouă, ci întregii creații, întregii lumi, totdeauna și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Sărbătoarea Cincizecimii este un moment de comemorare a pogorârii Duhului Sfânt și a întemeierii Bisericii creștine. Ea marchează împlinirea istoriei mântuirii realizată de Hristos și începutul misiunii apostolice de răspândire a Evangheliei. În acest context, Cincizecimea este considerată „capătul sărbătorilor”, închizând ciclul sărbătorilor pascale și deschizând o nouă eră de comuniune și misiune în Duhul Sfânt.