Acolo unde este rugăciune, acolo este și bucurie – Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Ziua de 8 noiembrie, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost marcată anul acesta cu o deosebită bucurie duhovnicească în comunitatea din Dragomirești, unde s-a oficiat pentru prima dată o slujbă dedicată ocrotitorilor cerești. Slujba a fost săvârșită de părintele Mihai Meraru, paroh al Bisericii din localitate, cunoscut pentru activitatea sa pastorală și legătura apropiată cu credincioșii din Săvinești.

În anii trecuți, părintele Meraru participa la hramul bisericii „Sfinții Voievozi” din Săvinești, unde își serba și ziua onomastică. Anul acesta, însă, sărbătoarea a fost celebrată la Dragomirești, locul unde părintele slujește și unde a reunit o comunitate tot mai activă și unită în credință.

În predica rostită cu ocazia sărbătorii, părintele Mihai Meraru a explicat semnificația acestei zile și importanța cinstirii îngerilor și arhanghelilor în viața creștinului.

„Mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns cu sănătate și bucurie duhovnicească în această zi de 8 noiembrie, zi în care Biserica Ortodoxă cinstește pe Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil și pe toate cetele netrupești puteri”, a spus părintele, amintind că „lumea îngerilor a fost creată de Dumnezeu înaintea lumii văzute și a omului”.

Părintele a vorbit despre războiul din cer dintre Arhanghelul Mihail și Lucifer, subliniind că biruința Arhanghelului a fost una a credinței și a ascultării de Dumnezeu:

„Arhanghelul Mihail s-a războit cu diavolul și l-a biruit. El este puterea lui Dumnezeu, apărătorul credincioșilor și ocrotitor al oștirilor creștine.”

Totodată, părintele a evocat rolul Arhanghelului Gavriil, cel care a adus vestea cea bună Fecioarei Maria și care rămâne pentru toți credincioșii un simbol al curăției și al bucuriei:

„Arhanghelul Gavriil este protectorul familiei creștine, al mamelor care nasc prunci și al copiilor. El aduce vestea cea bună și luminează inimile noastre cu bucuria credinței.”

În încheiere, părintele Mihai Meraru i-a îndemnat pe cei prezenți să se roage neîncetat îngerilor păzitori și să-i aibă drept călăuze în viața de zi cu zi:

„Să chemăm în ajutorul nostru pe Sfinții Îngeri și pe Arhanghelii Mihail și Gavriil, cei care ocrotesc pe creștini și Sfintele noastre Biserici. Să rugăm pe aceste puteri cerești să ocrotească țara noastră, Sfânta Biserică și pe toți fiii ei duhovnicești, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Atmosfera de sărbătoare și cuvintele părintelui i-au purtat pe cei prezenți nu doar spre înțelesurile zilei, ci și către propria lor istorie. Biserica din Dragomirești, în jurul căreia s-a strâns de peste un secol întreaga comunitate, rămâne martoră tăcută a tuturor acestor momente. Așezată în centrul satului, ea spune, prin fiecare zid, povestea celor care au ridicat-o, a celor care au slujit-o și a celor care, generație după generație, au găsit aici adăpost pentru rugăciune.

Construcția actualei biserici a început în august 1902, în locul vechiului lăcaș distrus de un incendiu. Pr. paroh Gheorghe Săndulescu a inițiat lucrările în timpul domniei regelui Carol I, însă Primul Război Mondial a oprit totul în 1916. Abia în 1921, satul a putut relua construcția, treptat, după puterile oamenilor. În anul 1934, lucrarea a fost preluată de pr. paroh Onoriu Săndulescu, fiul preotului Gheorghe Săndulescu, care, împreună cu familia, a dus totul la bun sfârșit.

În 1939, biserica a fost sfințită într-o zi de mare sărbătoare, de un sobor de 22 de preoți, avându-l în frunte pe Vicarul Sfintei Mitropolii a Moldovei. De atunci, poartă hramul „Izvorul Tămăduirii”, fiind un loc al vindecării sufletești și al speranței pentru toți cei care îi trec pragul.

După perioada interbelică, rând pe rând, preoți vrednici au slujit aici, fiecare lăsând o parte din sufletul lor: pr. Visarion Puiul, pr. Ioan Horasim, pr. Gherontie, pr. Petru Jilavu, pr. Constantin Profir, pr. Tofan Valentin, pr. Poparda Gheorghe și pr. Mihai Meraru.

Timpul a mers înainte, iar comunitatea a continuat să crească. În anul 2011, la inițiativa pr. paroh Mihai Meraru, în curtea bisericii a fost ridicat un paraclis de iarnă, sfințit în 6 noiembrie, cu hramurile „Sfântul Vasile cel Mare” și „Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia”, oferind credincioșilor un spațiu cald și primitor pentru slujbele din sezonul rece.

După cuvintele de învățătură ale părintelui Mihai Meraru, slujba de la Dragomirești s-a încheiat într-o atmosferă de bucurie și recunoștință. În aceeași zi, părintele, însoțit de presbitera Mihaela Meraru, s-a îndreptat spre Săvinești, acolo unde ocrotitorii zilei erau cinstiți și la troița închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Deși slujește la Dragomirești, părintele Mihai rămâne legat sufletește de comunitatea din Săvinești, iar sărbătoarea din acest an a devenit un prilej firesc de reîntâlnire și împreună-rugăciune.

La troița ridicată cu credință de familiile Teodorescu Mihai și Marcelica și Apetrei Marian și Mihaela, părintele Mihai Meraru s-a alăturat părintelui Cristinel Munteanu și părintelui Nicolae Mehedincu într-o slujbă de hram plină de emoție și liniște. Cei trei slujitori au ridicat rugăciuni de mulțumire către Arhanghelii Mihail și Gavriil, iar cântările înălțate au adunat în același duh oameni aflați în fața troiței.

Troița, așezată la răscruce de drumuri și de suflete, și-a împlinit încă o dată rostul: acela de a aduna oamenii laolaltă, de a-i chema la rugăciune și de a le reaminti că, indiferent unde se află, credința îi unește într-o singură familie. Atmosfera caldă, chipurile luminoase și pașii domoli ai celor veniți să cinstească sărbătoarea au așezat această întâlnire între momentele frumoase ale comunității.

Troițele au un rol aparte în viața spirituală a satelor românești. Așezate la răscruci, la margini de drum sau în locuri cu semnificație pentru comunitate, ele reprezintă semne vizibile ale credinței și ale prezenței lui Dumnezeu în viața oamenilor. Troița este, în același timp, un loc de rugăciune, un reper de identitate comunitară și un simbol al binecuvântării asupra celor care trec pe lângă ea. Ridicarea unei troițe este adesea un act de recunoștință față de Dumnezeu, dar și o moștenire spirituală lăsată generațiilor viitoare.

Oriunde ne-am afla, important este să păstrăm vie credința și legătura dintre oameni. Acolo unde este rugăciune, acolo este și bucurie.

Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil a adus, așadar, nu doar un prilej de rugăciune, ci și de întărire a legăturilor duhovnicești în comunitatea săvineșteană. Prin rugăciune și prin bucuria împărtășită, credincioșii au trăit o zi de lumină, speranță și comuniune sub ocrotirea puterilor cerești.

Brîndușa Dediu