Bucuria Învierii Domnului

Bucuria Învierii Domnului

„Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră…” (1 Cor. 15, 14).
Mântuitorul a săvârşit multe minuni, însă cea mai importantă este cea a propriei Sale Învieri din morţi, aceasta fiind baza construirii creştinismului. Aşa cum spunea Înaltpreasfinţitul Pimen, Învierea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos este şi va rămâne „minunea minunilor”, iar sărbătoarea propriu-zisă, rămâne „sărbătoarea sărbătorilor”, fiind temelia bisericii, pe care noi, credincioşii, o cunoaştem astăzi.


Învierea Domnului este considerată cea mai importantă sărbătoare creştină. Chinurile pe care le-a îndurat Mântuitorul pe Cruce pentru noi, oamenii, pecetluieşte nu doar vechea lume, dar şi pe cea contemporană, de totdeauna, când continuăm să trăim după vechea concepţie de viaţă păgână. Este, fără doar şi poate, un fapt istoric real şi nealterat, dovadă cum că Iisus Hristos a murit pentru noi şi a luat odată cu el şi păcatele lumii, curăţindu-ne, făcând dintr-un zid o uşă.

Este o sărbătoare a bucuriei de a primi lumina divină, o sărbătoare a sufletului. Putem spune că este o sărbătoare în care viaţa dumnezeiască îşi face loc în existenţa noastră creştină.

Se spune că bucuria Învierii Mântuitorului poate fi înţeleasă pe deplin doar de cel care a simţit prin post ieşirea sufletului din păcat. Această sărbătoare ne revarsă în inimi speranţă, un nou crez victorios de viaţă, şi o condiţie existenţială luminoasă, dar şi împăcarea cu sine.

Prin sacrificiul pe care Fiul lui Dumnezeu îl face pentru omenire, trebuie să înţelegem că ni se spune că nu cerul este limita şi că nu trebuie să ne lăsăm sufletul, învrăjbit de păcate, să moară înaintea trupului. Răspunsul la moarte nu este destrăbălarea şi nici «trăirea clipei», ci, cu inima smerită, omul trebuie să se atârne cu credinţă de Hristos.

Constantina Cozma – clasa a IX-a E,
Colegiul Național „M. Sadoveanu” Pașcani

go top