”Credința nu este ceva superficial, nu este ceva declarativ, ci credința înseamnă încredere”

Sfântul Ioan Botezătorul anticipează taina Bisericii în starea ei de misiune pentru îndreptarea lumii păcătoase, care este adesea ostilă Evangheliei, ostilă sfinţeniei, potrivnică dreptăţii şi vieţii duhovniceşti. Lumea reprezentată de regele Irod, de Irodiada şi de Salomeea este lumea robită de păcate în care demnitatea umană se degradează. Sfântul Ioan Botezătorul este un vestitor al pocăinţei şi al chemării la îndreptare, la sfinţenie, la respect pentru demnitatea umană. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul este şi ocrotitorul celor care în societatea umană se luptă pentru adevăr, pentru sfinţenie, pentru demnitate umană şi pentru mântuirea oamenilor prin întoarcerea lor la Dumnezeu.Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este ultima dintre sărbătorile înscrise cu roşu în calendar din cursul anului bisericesc. Anul bisericesc începe cu luna septembrie şi se încheie cu luna august. Această sărbătoare se adaugă în luna august la sărbătorile Schimbării la Faţă a Domnului Hristos şi Adormirii Maicii Domnului. Toate aceste trei sărbători au fost rânduite de Biserică pentru a forma în această ultimă lună a anului bisericesc un triptic de sărbători cu semnificaţie profetică, privind sfârşitul modului de existenţă al lumii actuale, la venirea în slavă a Domnului Hristos, când El va judeca vii şi morţii, pentru ca drepţii să intre în Împărăţia Lui care nu va avea sfârşit.

La data de 29 august, Biserica Ortodoxă Română, cinstește sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul. În Duminica a X-a după Rusalii, la Parohia „Sf. Voievozi” din Săvinești, Sfânta Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, avându-l alături pe părintele George Soponaru, fiu al satului, dar care slujește în Italia, la Roma. Răspunsurile liturgice au fost date de membri corului parohiei săvineștene.

Omilia, ce a urmat citirii pericopelor evanghelice din această duminică, a fost rostită de părintele George Soponaru. Credincioșii aflați în sfântul lăcaș de cult au avut posibilitatea să afle despre însemnătatea puterii credinței în Dumnezeu; făcând o punte de legătură între cele două pericope Evanghelice, explicând importanța influenței educației acordată de părinți, copiilor.

„Pe lângă faptul că astăzi este duminică, ziua Învierii Domnului, avem și ultima sărbătoare importantă din anul bisericesc, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul de către regele Irod, la cererea soției lui Irodiada. Ați auzit, citindu-se la Sfânta Evanghelie, două fragmente, primul cel al Duminicii vindecării fiului unui om care, venind la Mântuitorul, îl aduce pe fiul lui bolnav și în cea de-a doua Pericopă ați auzit cum anume a fost sfârșitul celui mai mare bărbat născut din femeie, cel care a fost rânduit să pregătească calea, pentru că aceasta înseamnă Înaintemergător, cel care a pregătit calea Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul.

Între cele două pasaje evanghelice există un fir care le leagă. Este vorba despre părinți și despre copii. Pe de o parte, avem un tată care are fiul bolnav, el zice că este lunatec, suferea de un fel de epilepsie, însă Mântuitorul ne descoperă că nu era o boală trupească, cât o boală sufletească, întrucât avea demoni care sălășluiau în el și care încercau să îl ucidă, aruncându-l în foc sau în apă. Pentru că la fel cum Dumnezeu dorește ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină și vrăjmașul lui Dumnezeu, Diavolul, caută să piardă făptura mâinilor lui Dumnezeu, caută să distrugă, să omoare și să piardă ceea ce Dumnezeu a creat. Deci dacă pe de o parte avem pe acest tată cu fiul lui, de cealaltă parte avem o mamă cu fiica ei. O mamă care se folosește de fiica ei pentru a obține un lucru pe care nu-l putea obține singură. Și este interesantă legătura aceasta dintre părinți și copii. Vedeți, atâta timp cât noi suntem părinți, suntem într-o legătură și într-o enormă responsabilitate față de copiii noștri.

În continuarea cuvântului de învățătură, părintele George Soponaru a povestit împrejurarea în care s-a săvârșit minunea vindecării lunaticului de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos și cât de indispensabilă este puterea credinței în fața necazurilor.

Tatăl își dusese fiul și la Apostoli, însă ucenicii nu au putut să scoată demonul din copil. Și atunci Mântuitorul se mâhnește și-i spune tatălui să aducă copilul la El, iar El ceartă demonul și demonul iese și copilul se face sănătos și îl ridică și îl dăruiește tatălui lui. Iar apostolii îl întreabă: noi de ce n-am putut să scoatem demonul și să-l vindecăm pe copil?, iar Mântuitorul le răspunde: pentru necredința voastră. Ce înseamnă de fapt această credință, pentru că am auzit-o și duminica trecută, când Sfântul Petru merge pe apă și la un moment dat, văzând vânturile și valurile, se îneacă, iar Mântuitorul îi întinde mâna și îl scoate și-l mustră, și-i spune: „Pentru ce te-ai îndoit, puțin credinciosule?”. Ce este această credință, pentru că vedeți, felul prin care noi înțelegem astăzi credința este foarte simplu. Noi, dacă ne oprește cineva pe stradă și ne întreabă: crezi în Dumnezeu? Sigur că răspunsul va fi, în marea majoritate a cazurilor, da, cred în Dumnezeu. Însă credința nu este ceva superficial, nu este ceva la nivel declarativ, ci credința înseamnă încredere.

A avea credință înseamnă a avea încredere în persoana în care crezi. Haideți să ne gândim câtă încredere avem noi în Dumnezeu și câtă încredere au copiii noștri în Dumnezeu și în noi, ca și părinți. Pentru că de multe ori noi uităm faptul că, copiii nu sunt proprietatea noastră, nu sunt bunul nostru. Ei nu sunt un fel de păpușă de care noi avem grijă și pe care o modelăm după chipul și după asemănarea noastră. Ci copiii sunt darul lui Dumnezeu și trebuie călăuziți și  ajutați să devină asemănare cu Dumnezeu. Acesta este scopul părinților, de a-i face pe copii să creadă în Dumnezeu, pentru că fără de credință și fără această încredere în Dumnezeu, se pierde rostul vieții fiecărui creștin.

Învățămintele extrase din pasajele evanghelice nu s-au încheiat aici, părintele Soponaru a continuat omilia, explicând cauza tăierii capului Sf. Ioan,  și anume, din lipsa credinței.

”Haideți să ne uităm în partea cealaltă, la Irodiada, cât de rău o sfătuiește pe fata ei și cât de multă cruzime și vicleșug are ea în sfatul acesta. În urma morții fratelui său, Filip, Irod s-a căsătorit cu soția acestuia, Irodiada, acest lucru fiind împotriva legii. Pentru gestul său, Sfântul Ioan Botezătorul l-a mustrat pe Irod în fața poporului și, în cele din urmă, pentru aceasta, regele l-a aruncat în temniţă și a poruncit să fie legat cu lanțuri, dar nu l-a omorât, pentru că știa că este bărbat drept şi sfânt și îi era frică de oameni, după cum precizează Evanghelistul Matei. Nu la fel gândea și Irodiada, care ar fi decis imediat uciderea lui. Și atunci găsește un prilej ziua regelui în care se mănânca mult, se bea mult, iar la un moment dat când toți erau amețiți ea a sfătuit-o pe fiica ei să intre să facă un dans care să pornească spre desfrânare, pe mesenii care erau acolo. Irod, amețit fiind de vin, îi promite că îi va da orice îi va cere, până la jumătate din împărăție, dacă dansează. Oare nu era de ajuns să ceară jumătate de împărăție? Nu, pentru că ea dorea toată împărăția. Avându-l pe Irod ca și soț avea la discreție toată împărăția, nu numai jumătate. Și atunci, vedeți ce lucrare diavolească că dintr-un ospăț la care toată lumea se bucura, mânca, bea s-a făcut această ucidere pentru că fata a cerut capul Sfântului Ioan, zice Evanghelistul.

Deci vedem două tablouri, într-o parte un tată care își aduce copilul la Hristos, dincolo o mamă care își îndeamnă fiica spre ucidere. Și să știți că totul a pornit de la două lucruri insignifiante. Vedeți Mântuitorul le spune apostolilor după ce îl vindecă pe copil că acești demoni nu ies decât cu rugăciune și cu post. De asta nu au putut să-l scoată pentru că nu postiseră cum postise Mântuitorul și nu aveau rugăciunea Mântuitorului și atunci vedeți că și capul Sfântului Ioan Botezătorul cade tot din lipsa postului și a cumpătării. Da, oamenii au mâncat mult, au băut peste măsură, regele apoi s-a jurat și toate aceste lucruri au dus la moartea Sfântului Ioan.

În încheierea cuvântului de învățătură, părintele George Soponaru a accentuat faptul că o îndrumare greșită te poate îndepărta de Dumnezeu, iar un sfat înțelept te aduce mai aproape de împărăția lui Dumnezeu.

„Așadar iubiți credincioși să avem grijă ce sfaturi dăm copiilor noștri. Spunea părintele Cleopa de la Sihăstria că ori de câte ori mamele dau sfaturi să facă avorturi, să întrerupă sarcini, ele se aseamănă Irodiadei, celei care a sfătuit-o pe fiica ei să ceară capul Sfântului Ioan Botezătorul și să facă ucidere. Cât de important este un sfat și cât de important este să nu te gândești doar la cele pământești, la cele trecătoare. La ce vom mânca, la ce vom bea, la cu ce ne vom îmbrăca. Ci să ne gândim la suflet, la faptul că acolo este un suflet pe care Dumnezeu l-a trimis să se nască în lume. Și să știți că de multe ori, prin copii, Dumnezeu le atrage atenția părinților față de patimile și păcatele care se află adânc înrădăcinate în sufletele lor. Din nefericire, multe din păcatele părinților se răsfrâng asupra copiilor. Și puteți vedea și dumneavoastră lucrul acesta și constata că noi, părinții, nu transmitem doar genele, ADN-ul, culoarea ochilor sau forma feței sau culoarea părului, copiilor noștri, ci și partea aceasta duhovnicească se întipărește în copil și atunci toate apucăturile, toate patimile dacă nu sunt dezrădăcinate din sufletele noastre, ele se transmit în continuare copiilor și ei duc mai departe această boală duhovnicească pe care, Doamne ferește, la rândul lor le-o transmit copiilor lor și așa, din generație în generație se perpetuează răul. Care este soluția? Soluția este ceea ce propovăduia Sfântul Ioan Botezătorul, care era cuvântul lui? Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor! Pocăință înseamnă să schimbi viața, să părăsești calea fărădelegii pe care mergi și să te întorci la Dumnezeu. Pentru că vedeți tatăl acesta l-a luat pe copilul lui și l-a pus înaintea lui Hristos. Era gestul lui disperat. Cu siguranță că fusese la doctori, la alți oameni înțelepți cărora le-a cerut ajutorul, dar în ultimă instanță îl pune pe copil înaintea lui Dumnezeu. Ori lucrul acesta vă îndemn și eu să-l săvârșiți. Să îi punem pe copiii noștri înaintea lui Dumnezeu, a Maicii Domnului pentru că de nu, duhul lumii acesteia, da, duhul lumii acesteia, care este sub stăpânirea celui viclean, își va pune amprenta peste ei și atunci din fiii lui Dumnezeu, pentru că fii ai lui Dumnezeu au devenit prin botez, vor deveni fii ai lumii și în ultimă instanță slujitori ai lumii acesteia care, așa cum spune Mântuitorul, zace lumea aceasta sub amprenta și sub pecetea celui rău.

La sfârșitul Sf. Liturghii, părintele Petru Munteanu a dat mult așteptată binecuvântare tuturor credincioșilor aflați în sfânt lăcașul de cult, cu îndemnul să ducă și acasă iubirea lui Dumnezeu, precum și cu invitația de a participa la sluja de hram a troiței ridicată de familia Soponaru, având hramul la sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Mulțumim părintelui George Soponaru care a venit și a ținut acest adânc și duhovnicesc cuvânt de învățătură, menționând cât de important este ca părinții să își ducă copiii la Dumnezeu, la rugăciune, și să-i îndemne în cele bune și alese pentru mântuire. Îi mulțumim pentru prezență la această frumoasă și sfântă liturghie, pentru alesele lucrări pe care le face, pentru că  dânsul ne-a dăruit, prin osteneala lui, a părinților și a bunicilor, o troiță, care are hramul sărbătorii de astăzi, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.  La ora 12 vom merge acolo cu toții, ca să ne rugăm împreună și să dăm slavă lui Dumnezeu. Părintele George slujește în Italia, a luat această cruce de a duce cuvântul Domnului acolo, pentru că mulți credincioși locuiesc și lucrează acolo, datorită vitregiilor acestor timpuri. Mulți dintre dumneavoastră plecați, după acest scurt concediu, înapoi în țările de unde aduceți o susținere financiară celor dragi, adică celor de aici, din țară. De aceea dorim și părintelui George să ducă cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos acolo, departe de țară și dorim celor care pleacă să fie aproape de Sfânta Biserică, să împărtășească credința lor celorlalți, acolo unde lucrează, să fie izvor de credință și de sfaturi duhovnicești și să se întoarcă sănătoși și veseli acasă.

La hramul troiței a fost invitat și părintele Mihai Meraru, care a slujit împreună cu părintele paroh Petru Munteanu și părintele George Soponaru slujba de hram. La finalul ceremoniei religioase părintele George a mulțumit celor prezenți, amintind și de anii copilăriei: ”Așa a rânduit Dumnezeu să ne aflăm aici, în locul în care am copilărit și am crescut. Și nu vreau să zic un cuvânt ca să nu mă emoționez, pentru că sunt foarte multe fețe cunoscute și dragi, pe care, unele le-am bucurat în copilăria mea, pe altele le-am supărat că am fost un copil care s-a remarcat atât prin fapte bune cât și prin fapte rele și nu țin decât să mulțumesc bunului Dumnezeu, Care a rânduit să cresc în acest sat, să mă formez duhovnicește și să pot să aleg și calea aceasta a lui Dumnezeu, care nu este o cale ușoară, dar este o cale care aduce multă bucurie sufletească celor care o urmează. Și este și calea pe care  și Sfântul Ioan Botezătorul a ales-o. Mulțumim părintelui Petru pentru toată dragostea și pentru rugăciunea, și pentru cum ne povățuiește și pentru cum îi povățuiește pe credincioși în această comună, îi mulțumim și pentru dragostea cu care ne-a îndemnat să ridicăm această troiță. Mulțumim și părintelui Mihai care de fiecare dată binevoiește și este alături de noi și dumneavoastră tuturor celor care ați ajutat și care jertfiți aici la această troiță. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Mărturisirea credinței noastre este un prilej de bucurie duhovnicească.

Iată se împlinesc 10 ani de când această troiță, cu ajutorul Domnului s-a binecuvântat și s-a sfințit și ne aducem aminte, cu ani în urmă, eram mai tineri, ne bucuram de sfințirea acestei troițe și de pomenirea Tăierii Capului Sfântului Ioan, care pentru noi este un prilej de aducere-aminte a celor prigoniți, cei care mărturisim adevărul înaintea oamenilor, niciodată n-o să fim bine plăcuți. Suntem bine plăcuți lui Dumnezeu, dar unii oameni nu ne plac pentru că mărturisim Adevărul. La fel și Hristos. El a spus: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Și pentru că El a mărturisit că este Adevărul în această lume, lumea nu L-a primit așa cum se cuvine ca Fiu al lui Dumnezeu. Și El a mărturisit adevărul lui Hristos, la fel și Sfântul Ioan Botezătorul și toți sfinții lui Dumnezeu care începând cu Sfinții Apostoli, cu Sfinții Mărturisitori,  martiri, au plătit cu prețul vieții că L-au mărturisit pe Hristos cel Înviat din morți. Iată, noi cei de astăzi suntem chemați de Sfântul Ioan Botezătorul să mărturisim pe Hristos, să mărturisim această pocăință, pentru iertarea păcatelor noastre. Hristos ne îndeamnă, că El va fi cu noi până la sfârșitul veacului, că noi nu suntem singuri, El nu ne lasă orfani, ci Hristos este în mijlocul nostru, că spune Hristos: unde sunt doi sau trei adunați în numele meu și Eu sunt în mijlocul lor. De aceea troița ne adună pe toți, ne adună în rugăciune, ne adună la sfințenie. Când trecem prin fața unei sfintei biserici sau a unei troițe să ne amintim că mărturisirea credinței noastre este un prilej de bucurie duhovnicească.”, a mărturisit părintele Mihai Meraru, în predică adresată celor prezenți la slujba de hram a troiței.

Doamna Anca Soponaru, mama părintelui George, emoționată fiind a opiniat: „Am fost de foarte multe ori întrebați cum de am ales ca hram al troiței Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, fiind o zi de post, indiferent de ziua săptămânii în care cade. Vreau să vă spun că acum zece ani în urmă când, exact cum a spus și părintele George, la îndemnul părintelui paroh Munteanu Petru am luat decizia și ne-am convins că trebuie să facem pasul acesta. Noi fiind mai mult ieșiți în afară decât în țară, am zis să alegem o sărbătoare din luna august, să fim siguri că putem să fim și noi prezenți. Și cel mai bine este chiar la sfârșitul lunii, când se termină și anul bisericesc. Am pus această decizie și la inima vecinilor, toți cu mic cu mare, fiecare după posibilități au contribuit și ne bucurăm foarte mult, că, o dată pe an, putem să sărbătorim într-un mod mai , mai deschis așa, mai mare, cumva, această sărbătoare. Eu mulțumesc tuturor celor care au contribuit și celor care sunteți astăzi aici. Avem pregătite și pachete pentru fiecare, să marcăm agapa frățească devenită tradiție.

Share
go top