„Creştinul, care îşi ia în serios credinţa sa, ştie că izvorul bucuriei şi al tihnei din aceste zile de sărbătoare nu vine din lumea aceasta, ci se coboară de sus, de la Dumnezeu”

Duminica dinaintea Nașterii Domnului este dedicată cinstirii Sfinților Părinți după trup ai Mântuitorului, de la Adam până la Dreptul Iosif, care au fost bineplăcuți lui Dumnezeu. Această zi reprezintă o continuare și o completare a Duminicii Sfinților Strămoși, sărbătorită între 11 și 17 decembrie.

Evanghelia rânduită pentru această Duminică (Matei 1, 1-25) subliniază originea divino-umană a Mântuitorului, iar textul din Apostol (Evrei 11) vorbește despre „norul de martori” – exemplele de credință ale înaintașilor – care ne îndeamnă să lepădăm povara păcatului și să ne îndreptăm cu inimă curată spre Nașterea Domnului.

Această zi de sărbătoare ne pregătește spiritual să urmăm Steaua Magilor și simplitatea Păstorilor, pentru a ne închina Pruncului Iisus, Dumnezeu cel veșnic.

Ziua de 22 decembrie 2024 a reprezentat motiv de sărbătoare pentru enoriașii Parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești. Pe lângă oficierea Sfintei Liturghii dedicate Duminicii dinaintea Prăznuirii Naşterii Domnului, a avut loc și un recital de colinde, susținut de mai mulți copii, printre care se numără tinerii de la Casa Ștefan din Săvinești, precum și micuța talentată Sorana Căpățână.

După lecturarea fragmentului evanghelic, părintele Petru Munteanu a dat citirii Pastorala de Crăciun a ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: Iisus Hristos – „pacea noastră”. Războiul, cel mai mare păcat.

ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei subliniază semnificația profundă a sărbătorii Nașterii Domnului, văzută nu doar ca un prilej de bucurie lumească, ci ca o ocazie de regăsire spirituală și apropiere de Dumnezeu. Textul pastoral sugerează că această sărbătoare ne aduce aminte de valorile copilăriei – puritatea, sinceritatea, iertarea și generozitatea – și ne încurajează să le reflectăm în viața noastră.

Mesajul principal este acela că bucuria autentică a Crăciunului nu provine din lumea materială, ci dintr-un dar divin, din comuniunea cu Dumnezeu. Participarea liturgică, în special la Dumnezeiasca Liturghie, este esențială pentru a înțelege și a trăi sensul profund al sărbătorii. În acest context, sărbătoarea Nașterii Domnului devine mai mult decât o simplă comemorare a unui eveniment din trecut; devine o trăire continuă a actului mântuirii adus de Hristos prin întruparea Sa.

Totodată, Înaltpreasfințitul Teofan îndeamnă credincioșii să privească dincolo de aspectele exterioare ale sărbătorii și să pătrundă în taina spirituală a acesteia, prin rugăciune, cântări bisericești și deschidere sufletească.

ÎPS Teofan explică faptul că oamenii care nu sunt ancorați în credință se cred mai importanți decât ceilalți, ceea ce duce în final, la cel mai mai mare păcat, războiul.

„Ne-a învrednicit Dumnezeu să întâmpinăm şi anul acesta sărbătorile cele mari ale creştinătăţii de la cumpăna dintre ani, care se deschid cu prăznuirea Naşterii Domnului Hristos şi se încheie cu Dumnezeiasca Sa Arătare sau Boboteaza. Este un răstimp în care tot omul află ceva mai multă tihnă sufletească şi odihnă fizică, lăsând deoparte grijile, apăsările şi neliniştile vieţii de zi cu zi şi petrecând mai mult timp în atmosfera caldă a familiei sau alături de cei dragi. Este un răstimp în care bunătatea, dărnicia, bucuria şi dragostea sunt, poate, mai prezente în viaţa noastră decât în altă parte a anului.

Sărbătoarea venirii în trup, ca prunc, a lui Dumnezeu ne aduce mai aproape de lumea copilăriei cu toată frumuseţea ei: puritate, lipsa vicleşugului, încredere în oameni, iertare, dăruire. Ne îndeamnă şi pe noi să fim mai buni şi să îmbrăţişăm cu ochi iubitori lumea din jurul nostru. De aceea, ne bucurăm să oferim daruri, ne bucurăm când colindătorii ne trec pragul casei şi ne întâmpină cu îndemnul: «Larg deschideţi poarta sufletelor voastre!» pentru că «o, ce veste minunată, în Betleem ni s-arată!», «astăzi S-a născut Hristos, Mesia, chip luminos», ca pe noi «să ne mântuiască».

Creştinul, care îşi ia în serios credinţa sa, ştie că izvorul bucuriei şi al tihnei din aceste zile de sărbătoare nu vine din lumea aceasta, ci se coboară de sus, de la Dumnezeu. De aceea, pentru el sărbătoarea capătă sens atunci când este trăită în primul rând liturgic, prin participarea la sfintele slujbe şi, în special, la Dumnezeiasca Liturghie. Aici timpul se întâlneşte cu veşnicia, iar sărbătoarea nu mai este o simplă comemorare a unui eveniment din trecut sau un prilej de relaxare, ci participare la actul pururea prezent şi viu săvârşit de Dumnezeu în istorie odată pentru totdeauna. Prin sfintele slujbe pătrundem şi înţelegem mai mult taina sărbătorii de faţă. „Astăzi, spun cântările Bisericii, Hristos în Betleem Se naşte din Fecioara. Astăzi Cel fără de început Se începe şi Cuvântul Se întrupează. Puterile cerurilor se bucură şi pământul cu oamenii se veseleşte; magii daruri aduc; păstorii minunea vestesc; iar noi neîncetat strigăm: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire»!”

La finalul Sfintei Liturghii, mesagerii Nașterii Domnului, colindătorii, prin glasurile lor, au readus în inimile oamenilor vestea minunată a venirii pe lume a Mântuitorului, simbol al iubirii, păcii și speranței. Astfel, ei sunt purtătorii unor tradiții străvechi ce rezonează cu spiritul Crăciunului și cu valorile profunde ale comunității Fiecare colindător a primit câte un cadou, oferit de părintele Munteanu, prin grija oamenilor de bine, care susțin campania „Fii Moș Crăciun pentru un copil”.

Transmise din generație în generație, colindele păstrează nealterate atât melodiile, cât și versurile, devenind o punte între trecut și prezent.

Atmosfera creată de colindători este inegalabilă, încărcată de emoție și voie bună. Sunetul colindelor se împletește armonios cu clinchetul clopoțeilor și râsetele vesele ale copiilor, creând un cadru autentic de sărbătoare.

Colindatul nu este specific doar României, ci este întâlnit și în alte țări din Europa și din lume. Fiecare regiune își are propriile colinde, fiecare cu povestea și mesajul său unic, contribuind astfel la diversitatea culturală. Prin colindat, se aduce nu doar bucurie, ci și un strop de tradiție și identitate culturală.

În același timp, această tradiție reprezintă un mijloc valoros de păstrare a autenticității obiceiurilor strămoșești. Copiii care participă la colindat învață să prețuiască tradițiile, să ofere și să primească cu inima deschisă, bucurându-se de frumusețea gesturilor simple.

VIDEO

Brîndușa Dediu