– De ce iubesc Sorcova? –

Este prima zi de An Nou, trecut de amiază, strada aproape pustie, câțiva oameni, cu pași grăbiți, își poartă amintirile de Revelion spre destinații necunoscute mie.

Nici nu cobor bine din mașină și trei copii mă întreabă:
– Primiți cu sorcova?

O sârmă învelită în hârtie colorată mângâie aerul. Privesc minunata alcătuire încropită ca și cum ar fi o crenguță înflorită… (Pe vremuri se punea în apă o ramură de măr, la Sfântul Andrei, și ea înflorea la Sfântul Vasile.)

Copiii zâmbesc încurcați și se uită la mine:
– Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-nfloriți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir…

Cuvintele curg ca o salbă de nestemate și se adună în privirile lor, care mă îmbrățișează zâmbitoare:
– Sorcova, vesela…
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata;
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.

O bătrânică se oprește, mirată de reprezentația stradală. Purta în brațe un cățel înfofolit într-un cojocel (părea un miel deghizat).

O salut din priviri, deși nu o cunosc, iar ea îmi zâmbește. Cățelul încearcă să mârâie la copii și la mine, dar se răzgândește, mai interesantă i se pare crenguța de sorcovă și mișcarea ei, precum bagheta unui dirijor. O baghetă ce deschide și desenează un spațiu anume. În spațiul descoperit de mesajul sorcovei trăim bucuria dorințelor de bine.

Un An Nou, cu speranțe frumoase, se deschide sub versul cântat precum un clopoțel cristalin, de sorcovă. Înțeleg, pentru o clipă, că de fiecare dată vorba de bine rostită se va întoarce mereu la tine. Cuvântul sorcovit ne poate influența cursul anului și al vieții, melodia caldă și blândă a sorcovei devine o binecuvântare în cuvinte.

Auzind glasul vesel și nevinovat al copiilor, am început și eu să-i îngân și să-i sorcovesc. Ce bucurie mi-a cuprins ființa, ce priviri mirate am primit înapoi…

Am înțeles că orice sorcovă este unică, unicitatea ei stând în implicarea personală, în atenția și înțelesul pe care i-l acorzi.

În marele târg al lumii, nimeni nu are ce ai tu de oferit, urarea ta de bine, gândul tău rugăciune îndreptat spre celălalt.

Doar în această stare poți vorbi de o relație cu cel de lângă tine, o relație începută cu prietenia oferită sub crenguța de măr înflorit a sorcovei.

Cred că sorcova este o fericire împărtășită, iar mesajul pe care îl transmite este acela că atunci când îi fericești pe cei de lângă tine, vei fi fericit de Dumnezeu.

De 1 ianuarie, și Sfântul Vasile cel Mare intră, prin glasul Sfintei Liturghii, în ceata colindătorilor care ne sorcovesc și ne spune: „Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mai mult când oamenii iubesc puțin, așa cum nu este nimic puțin când oamenii iubesc mult”.

Iubirea este o activitate rodnică ce strălucește cald și blând sub crenguța de măr înflorit a sorcovei.

Copiii au încheiat sorcova cu un: „La anu’ și la mulți ani!”, spus din toată inima, urare ce descoperă că orice sfârșit este și un nou început.

Sfârșitul sorcovei pentru o clipă m-a întristat, aș fi dorit să nu se sfârșească niciodată. Despărțirea de ceata de copilași pentru o clipă a fost ca despărțirea de anii frumoși ai copilăriei mele.

A plecat și bătrânica cu cățelul înfofolit, a rămas doar ecoul cuvintelor de sorcovă, care ne spun că atunci când mărturisești în jurul tău urări de bine și frumos le arăți oamenilor că Dumnezeu există cu adevărat.

Preot Petru Munteanu

Alte articole: https://solidaritatesociala.ro/ruga-pentru-parinti-colindul-care-vindeca-singuratatea/