Duminica Mironosițelor: Iubirea care învinge frica și moartea

„Femeile mironosițe reprezintă icoana tuturor femeilor evlavioase din Biserica lui Hristos, care prin credința, curajul și jertfelnicia lor au devenit mucenițe, mărturisind pe Hristos Cel răstignit și înviat, au devenit cuvioase maici în mănăstiri, sau harnice mame creștine în familie, binevestind că Hristos – Domnul, adesea, în mod neașteptat, Se întâlnește cu noi și devine viața vieții noastre.” Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

În a treia duminică după Paști, Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica Mironosițelor, o zi dedicată femeilor care, cu inimi pline de iubire și curaj, au mers la mormântul Mântuitorului pentru a-I aduce miruri de mare preț. Ele au fost primele martore ale Învierii, devenind astfel „apostoli către Apostoli”, vestind ucenicilor biruința vieții asupra morții.

Cu sufletele pline de lumină și recunoștință, credincioșii Parohiei „Sfinții Voievozi” din Săvinești au sărbătorit cu evlavie Duminica Mironosițelor – marea sărbătoare închinată femeilor purtătoare de mir, mărturisitoare ale Învierii. Alături de enoriașii parohiei, numeroși credincioși din Piatra Neamț și din alte localități s-au adunat în număr mare la Sfânta Liturghie, oficiată de părintele paroh Petru Munteanu, transformând biserica într-un loc de comuniune și speranță.

În cadrul Sfintei Liturghii a fost rostită pericopa evanghelică din Marcu 15, 43–47 și 16, 1–8, iar părintele Petru Munteanu a oferit celor prezenți un cuvânt de învățătură plin de har, adâncind taina credinței trăite cu smerenie, iubire și curaj – așa cum au făcut-o și mironosițele în zorii celei dintâi zile a Învierii.

Omilia părintelui Munteanu subliniază profund simbolismul și rolul femeilor mironosițe, în contextul Răstignirii și Învierii Mântuitorului. Aceste femei, spre deosebire de majoritatea apostolilor care s-au temut și s-au ascuns, au rămas alături de Iisus până la Cruce, apoi s-au întors la mormânt pentru a-L îngriji, într-un gest de dragoste, curaj și dăruire. Ele au fost martore ale Învierii, plecând cu gândul la o înmormântare și întorcându-se cu vestea vieții veșnice. Iubirea Mironosițelor față de Hristos a fost mai puternică decât frica de moarte, iar această iubire le-a învrednicit să fie primele care au vestit Învierea.

„Ca să înțelegem Duminica de astăzi, parcurgem evenimentul Răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos, eveniment care a adunat la Sfânta Cruce pe un singur apostol, Apostolul Ioan, cel mai tânăr dintre cei doisprezece. Ceilalți erau risipiți, erau temători. Tinerii, de regulă, sunt mai plini de curaj și nu le este teamă de moarte sau consecințele unor evenimente care se prefigurează ca fiind înspăimântătoare. Și alături de Sf. Ap. Ioan, erau femeile care sunt numite astăzi purtătoare de mir. Sunt date numele lor și ele cu iubirea aceasta, trăită, față de Mântuitorul Iisus Hristos, L-au însoțit până la Cruce.

Ei bine, au văzut, spune Sf. Evanghelie de astăzi, cum Mântuitorul a fost luat de pe Cruce în grabă și pus într-un mormânt, nefiind prohodit sau plâns, nefiind pregătit pentru îngropare. A fost suspendat ritualul înmormântării, al îngropării pentru că era mare Sâmbăta aceea, Sâmbăta Paștilor. Iar ele aveau această preocupare să-ncheie ritualul de îngropăciune. Femeia, prin definiția ei, este izvor de viață. Sau pentru noi, Biserica este Catedrala Neamului sau Catedrala Vieții.”

Duminica mironosițelor – Înțelesul adânc al tainei vieții, dar și a morții, trăite de femeia mironosiță

Meditând asupra fragmentului Evanghelic, părintele paroh a pătruns în înțelesul adânc al tainei vieții, dar și a morții, trăite de femeia mironosiță. Părintele a scos în evidență trăirea profundă pe care femeia o are față de taina vieții și a morții – mai sensibilă, mai complexă decât a bărbatului. Femeia este văzută drept „izvor de viață”, „Catedrală a Neamului” și „Catedrală a Vieții”, rol care se manifestă nu doar în familie, ci și în viața spirituală a comunității. Totodată, părintele Munteanu trage un semnal de alarmă asupra lumii moderne, care încearcă să stingă „lumina Învierii” din sufletul femeii. Atunci când femeia își pierde această lumină și sensul profund al credinței, întreaga familie și societate suferă.

„Femeia trăiește într-un mod deosebit taina vieții, mult mai intens și mult mai complex decât trăiește bărbatul. Pentru că ea este un izvor sau catedrala vieții. Și de aceea trăind profund viața, fiind purtătoare de viață, trăiește într-un mod tot la fel de complex și taina morții. Taina vieții și taina morții se trăiesc într-un mod mult mai sensibil și mai intens de către femeie. Și de aceea veți vedea în cimitirul satului sau care înconjoară biserica, sau mănăstirea, flori și lumânări așezate îndeosebi de către credincioase, femeile care și astăzi îngrijesc mormintele. Și care într-un mod cu totul aparte trăiesc taina morții, după cum trăiesc viața.

Ei bine, ne spune Sf. Evanghelie că aceste femei au luat drumul către mormântul Mântuitorului Iisus Hristos. Erau preocupate de o singură întrebare: cine o să ne dea nouă piatra de la ușa mormântului? Că sunt slabe, ca o constituție fizică, se gândeau la piatra cea pusă pe gura Mormântului, pecetluită. Se gândeau la ritualul de îngropare, vroiau să-L urmeze întru totul și în timpul ungerii, să-L prohodească pe Mântuitorul. Hristos Domnul n-a fost prohodit, n-a fost plâns, n-a fost pregătit de îngropăciune.

Au plecat spre îngropare și s-au întors cu Învierea

Ne spune Sfânta Evanghelie că au ajuns la Mormânt. Și au văzut piatra dată la o parte de la ușa mormântului. Și au primit de la Înger vestea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Au plecat spre îngropare și s-au întors cu Învierea. Au plecat cu grija înmormântării și s-au întors cu lumina Sfintei Învieri.

De aceea, Biserica noastră, astăzi, a așezat Duminica aceasta îndeosebi spre cinstirea femeii creștine. Femeia creștină care ia drumul către Mormântul Domnului. În Duminici, sărbători, mormântul care este fiecare Biserică, fiecare Biserică este, de fapt, un Ierusalim. Știți, noi, mergem în Țara Sfântă, se organizează pelerinaje și excursii, dar poate scăpăm un lucru foarte important din vedere. Că fiecare Biserică este un Mormânt gol și un loc al Învierii Mântuitorului Iisus.

La fiecare Sfântă Liturghie, credinciosul se împărtășește cu trupul și sângele Mântuitorului Iisus Hristos. La fiecare Liturghie este o reluare și-o repetare continuă a activității Mântuitorului, a răstignirii, a îngropării și a Învierii Sale. Și fiecare Biserică este un Mormânt gol și un spațiu al Învierii. Iau credincioasele noastre astăzi, pentru că sunt cinstite, că este ziua femeii creștine astăzi, iau drumul către Biserică. Și după ce primesc vestea Învierii merg cu candela aprinsă a sufletului lor la casele lor. Și cu această candelă aprinsă, a trăit neamul nostru românesc prin veacuri, prin furtuni, prin întuneric, prin încercări, pentru că a trecut cu Hristos Cel Înviat.

Ziua mironosițelor – Ziua femeii creștine

Astăzi este ziua femeii creștine. Astăzi este ziua mamei, a iubirii, a bunicii care în casa ei mărturisește Învierea lui Hristos. Și, totodată, astăzi, trăind aievea acest mesaj al Sfintei Evanghelii, observăm cu tristețe că ceea ce caută lumea modernă, lumea de consum, lumea care merge după alte principii și valori, este să scoată sau să stingă Lumina Învierii din sufletul femeii creștine. Femeia să-și piardă lumina Învierii, să i se stingă candela sufletului… Și dacă pentru câteva clipe trăim și înțelegem cât de minunată este familia unde mama și bunica, femeia creștină mărturisesc Învierea lui Hristos, am putea să ne imaginăm cât de dezastruoasă și de întunecoasă, cât de nefericită este familia unde femeia-și pierde Lumina Învierii, unde femeia își pierde sensul ei, acela de a fi o Catedrală a Neamului, o Catedrală a Vieții.”

Duminica Mironosițelor nu este doar o rememorare a unui episod din Sfânta Scriptură, ci o sărbătoare a femeii creștine – mama, bunica, fiica – care duce mai departe credința, speranța și iubirea, chiar și în vremuri de întuneric. Ea este purtătoarea luminii Învierii în casă, în familie și în lume. A o cinsti înseamnă a recunoaște forța discretă, dar neclintită, a iubirii care nu se teme și a credinței care nu moare.

Să ne inspirăm din exemplul Mironosițelor și să ne străduim să trăim cu aceeași iubire și curaj, vestind prin faptele noastre lumina Învierii.

Straie de sărbătoare cu ocazia serbării câmpenești din Duminica Mironosițelor

An de an, comunitatea săvineșteană îmbracă straie de sărbătoare și cu ocazia serbării câmpenești din Duminica Mironosițelor, un eveniment devenit tradiție. Cu toții s-au pregătit pentru această sărbătoare şi pentru primirea oaspeţilor, de la fii ai satului, până la invitații din alte zone.

Astfel, după Sfânta Liturghie părintele paroh i-a invitat pe toți credincioșii aflați în sfânt lăcașul de cult să participe la procesiunea până în Lunca Bistriței și să se bucure de atmosfera caldă a popasului sufletesc din Luncă.

Atmosfera a fost minunată, plină de bucurie, într-un peisaj mirific care te înalță cu gândul la Dumnezeu. Și în această stare de recunoștință și comuniune, mai mulți credincioși, prezenți în Lunca Bistriței au luat parte și la slujba de hram a troiței închinată Femeilor Mironosițe. Troița a fost construită de familia Tănase Sergiu și Felicia, împreună cu câțiva prieteni apropiați, care au dorit să-i mulțumească Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul primit în momentele dificile ale vieții. Amintim că troița a fost sfințită la data de 8 mai 2022.

„Este al patrulea an când de Ziua Femeii Mironosițe, de Ziua Femeii Creștine, troița ne primește cu drag pe toți. Vă mulțumesc din tot sufletul că-mi sunteți alături și am făcut această troiță în sănătatea nepoțelului meu, să-i dea Dumnezeu sănătate. Sărut mâna, părinte, respect și multă admirație. Mă înclin. Mulțumim mamei, la 86 de ani e o mamă eroină și așa cum, ne mai zicem noi câte una, alta, dar este mereu alături de noi. Le mulțumim și celorlalți ctitori care îmi sunt alături mereu și mă ajută. Vă invităm la agapa frățească pregătită pentru toată lumea”, a spus doamna Felicia Tănase.

Duminica Mironosițelor – Procesiune în Lunca Bistriței

Așadar, toți credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie, împreună cu părintele Petru Munteanu, au pornit în procesiune în Lunca Bistriței. Au intonat pe tot parcursul traseului: „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le”.

Într-o atmosferă caldă și plină de bucurie, participanții la manifestarea câmpenească au avut prilejul de a se bucura unii de alții, împărtășind cu generozitate pasca și cozonacii pregătiți cu drag în casele lor. Gesturile simple, dar pline de suflet – precum ciocnitul ouălor roșii – au adus zâmbete sincere și au întărit sentimentul de apartenență și prietenie dintre cei prezenți.

A fost o zi de sărbătoare adevărată pentru comunitatea din Săvinești, cu ocazia Duminicii Mironosițelor – o sărbătoare a credinței, a recunoștinței și a continuității. Cu atât mai specială cu cât Săvineștiul rămâne una dintre puținele obști care păstrează și prețuiește cu sfințenie tradițiile moștenite din bătrâni.

Au fost pregătite 300 de porții bucate alese pentru toți participanții la Sfânta Liturghie. Bineînțeles, nu au lipsit concursurile „Cel mai tare ou” și „Cel mai bun cozonac”, care au stârnit zâmbete și voie bună.

Cei prezenţi au avut parte de un spectacol al naturii prin peisajul mirific al zonei. Vremea frumoasă i-a îndemnat pe credincioși să aducă un cuvânt de mulțumire Bunului Dumnezeu pentru toate activitățile întreprinse de ei, dar doar împletite cu rugăciunea.

Brîndușa Dediu